În catedrala "Sfânta Fecioară Maria, Regină" din Iaşi, la Liturghia celebrată vineri, 30 august 2013, pentru a marca încheierea primei Întâlniri Diecezane a Familiilor (27-30 august 2013), PS Petru Gherghel, episcop de Iaşi, a rostit următoarea predică.
Preasfinţite,
Sfinţiile voastre părinţi concelebranţi,
Dragi familii participante la Simpozionul familiei din Seminarul nostru,
Iubiţi credincioşi şi dragi oaspeţi,
Liturghia de astăzi este un act de preamărire a lui Dumnezeu şi un prinos de recunoştinţă faţă de cei care au primit darul de a fi părinţi şi de a colabora cu Dumnezeu: darul de a fi tată, darul de a fi mamă, darul copiilor.
Textele şi rugăciunile ne oferă o încadrare într-un climat de credinţă bazat pe sfânta Scriptură unde întâlnim voinţa expresă a Creatorului şi planul său de iubire, manifestat în actul de creaţie prin care a hotărât să-l creeze pe om, capodopera mâinilor sale, bărbat şi femeie, aşa cum am ascultat în prima lectură, dându-le poruncă să crească şi să se înmulţească pentru a stăpâni pământul şi a face ca viaţă să continue pe acest pământ, iar iubirea din Sfânta Treime să nu înceteze niciodată în lume prin iubirea părinţilor şi a copiilor.
Îndemnurile şi sfaturile sfântului apostol Petru, din scrisoarea pe care am proclamat-o, în lectura a doua, îndreptată către toţi membrii familiei, ca şi chemarea din evanghelie, ne fac să înţelegem că armonia dintre părinţi şi copii este posibilă numai dacă ei nu uită niciodată că în mijlocul lor trebuie să rămână, fără încetare el, care este originea iubirii şi a vieţii şi care singur poate să transmit iubirea adevărată şi viaţa cerească şi pământească.
Textele ne dispun şi ne cheamă să-i aducem necontenit laude Părintelui ceresc care a voit să-i învrednicească pe oameni de o asemenea chemare şi o asemenea demnitate de a fi colaboratori la cel mai mare bine şi dar de pe pământ: viaţa şi de a-i încredinţa lui toată viaţa şi speranţa noastră că numai el, autorul a toate şi dătătorul darurilor şi al vieţii, va avea mereu grijă de noi, oamenii, şi de întreaga familie umană.
Suntem aici ca să-i aducem Domnului toate preocupările, grijile şi speranţele noastre pe care vrem să le aşezăm în mâinile sale prin mijlocirea Familiei din Nazaret.
În lumea în care trăim, în zilele noastre marcate de atâta confuzie şi materialism, nu trebuie să uităm niciodată ce ne spunea cândva fericitul papă Ioan Paul al II-lea: viitorul omenirii depinde de familie.
Este, aşadar, absolut necesar şi urgent ca fiecare om de bunăvoinţă să se străduiască pentru a salva şi promova valorile şi cerinţele familiei.
Un deosebit efort se cere de la fiii Bisericii. Ei, care prin credinţa lor cunosc pe deplin planul minunat al lui Dumnezeu, au un motiv în plus pentru a le sta la inimă realitatea familiei în timpul nostru de încercare şi de har. Ei trebuie să iubească deosebit de mult familia. Aceasta este o poruncă concretă şi exigentă.
Aşa avea să declare el, fericitul Ioan Paul al II-lea, în exortaţia sa apostolică postsinodală din 22 noiembrie 1981, în solemnitatea Domnului nostru Isus Cristos, Regele Universului.
Ţinând cont de învăţătura sfântă prezentată de Vechiul şi Noul Testament, reluând doctrina Bisericii din toate timpurile, mai ales declaraţia Conciliului Vatican II, şi analizând cu viu interes declaraţiile episcopilor adunaţi la Roma în Sinod (aşa cum stabilise marele papă Paul al VI-lea), fericitul Ioan Paul al II-lea, un adevărat îndrăgostit de rolul familiei şi preocupat de viitorul Bisericii, a prezentat episcopilor, preoţilor, persoanelor consacrate şi tuturor celor cu judecată dreaptă care, oricine ar fi, sunt îngrijoraţi de soarta familiei, un adevărat strigăt de alarmă, o nouă şi profundă "charta a familiei" privind demnitatea şi rolul ei în lume, prin documentul său pontifical Familiaris consortio, un nume ce a rămas şi rămâne şi azi punct de referinţă pentru învăţătura Bisericii despre familie şi misiunea ei.
Învăţătura tuturor episcopilor prezentată în aula sinodală a fost adunată şi exprimată în această nouă şi importantă exortaţie apostolică, ca un document fundamental pentru noi.
Ascultând de chemarea Conciliului Vatican II, de magisteriul papei Paul al VI-lea şi de învăţătura marelui apărător al familiei, fericitul Ioan Paul al II-lea, Biserica întreagă - episcopii şi cei chemaţi să vestească lumii adevărul evangheliei - s-au îndreptat cu multă grijă spre misterul şi vocaţia familiei şi misiunea ei, apărând din răsputeri acest dar făcut omenirii de Creator şi onorat de însuşi Fiul său, Isus Cristos, care l-a ridicat la rang de sacrament pentru mântuirea lumii.
În ultimul timp au avut loc nenumărate iniţiative, congrese mondiale, simpozioane şi studii, care au avut drept sens reîmprospătarea învăţăturii Bisericii despre familie şi căsătorie în actualele condiţii şi pericole, generate de un liberalism şi secularism fără precedent, care au făcut să apară o mulţime de teorii şi afirmaţii, unele mai bizare decât altele, atentând la demnitatea şi misiunea familiei, denaturând adevărul şi îndepărtându-l de la proiectul şi gândirea Creatorului şi de învăţătura pe care ne-a transmis-o cel mai autentic interpret şi învăţător, Isus Cristos.
Biserica noastră locală, alăturându-se preocupărilor Bisericii universale, a simţit nevoia de a se apropia mai mult de acest dar divin, familia, şi de acest sacrament, căsătoria creştină, pentru a-i înţelege menirea, sacralitatea şi rolul ei pentru viaţa lumii.
Dieceza noastră, care a beneficiat de o mare şi sfântă moştenire, familia tradiţională, s-a angajat la o adevărată cruciadă în apărarea ei, iar pe parcursul celor trei ani de zile din programul pastoral general nu a încetat să se roage, să analizeze întreaga situaţie, să scoată în evidenţă pericolele şi să reîmprospăteze în toţi credincioşii faţa frumoasă şi luminoasă a darului primit: familia creştină.
La nivel diecezan, decanal, parohial şi în centrele de spiritualitate, episcopii şi preoţii, membrii instituţiilor de învăţământ, călugării şi călugăriţele, asociaţiile şi structurile de formare şi caritate, dispunând de un bogat material informativ şi documentar, toţi într-un gând şi cu o inimă largă, au încercat cu mult interes să ofere familiei şi căsătoriei creştine o deosebită consideraţie, punând mai presus de toate rugăciunea şi invocând ajutorul lui Dumnezeu şi ocrotirea Preacuratei Fecioare Maria, care într-un program cu totul special a însoţit cu bucurie eforturile şi grija tuturor credincioşilor şi mai ales al familiilor, prin vizita Icoanei miraculoase de la Cacica prin parohii.
Simpozionul organizat în aceste zile, prin grija Oficiul pentru Pastoraţia Familiei şi a Laicilor şi în colaborare cu Institutul Teologic "Sfântul Iosif" din Iaşi, care a avut ca preocupare specială tema "Familia la şcoala iubirii şi a credinţei", a venit să sublinieze, încă o dată, grija noastră, a tuturor, păstor şi turmă, pentru cunoaşterea şi mai amănunţită a misiunii ei mai ales în primirea şi educarea copiilor, rodul binecuvântat al iubirii lor faţă de Dumnezeu, care i-a ales să-i fie colaboratori şi speranţa Bisericii.
A fost un semn al profundei noastre preocupări pe care o avem ca Biserică şi ca familie creştină. Intervenţiile preoţilor profesori, ale invitaţilor din ţară şi străinătate, mărturia personală adusă de familii şi de copiii lor au constituit un moment deosebit din viaţa Bisericii noastre locale, mai ales acum, când ne apropiem de încheierea acestui program pastoral de trei ani dedicat marelui mister al familiei.
Bunul preţios al familiei şi al căsătoriei, care perpetuează iubirea fecundă oferită de Creator familiei în căsătoria creştină, trebuie să ne facă să nu încetăm de a mulţumi lui Dumnezeu şi de a striga fără încetare către ceruri şi către responsabilii acestei lumi să apere, să ocrotească şi să preţuiască acest dar inefabil şi această garanţie a vieţii pe pământ.
Mă bucur să vă redau, acum, la încheierea acestui simpozion, un program pentru fericirea şi bucuria familiilor noastre, pentru fericirea şi bucuria dumneavoastră, dragi părinţi, care aţi ţinut să participaţi la aceste zile de har, la aceste cursuri despre frumuseţea şi misiunea dumneavoastră, pentru a vă bucura de adevărată fericire, linişte şi pace. L-am descoperit sub forma unui program al fericirii casei şi al familiei creştine, în şapte puncte:
1. Fericită casa şi familia în care se fac rugăciuni comune, pentru că în ea va fi mereu prezent Dumnezeu.
2. Fericită casa şi familia în care sărbătorile sunt respectate şi sfinţite, pentru că toţi cei din casă vor participa împreună la sărbătoarea din ceruri.
3. Fericită familia în care nu se aud blesteme, nici vorbe urâte sau înjurături, nu sunt prezente cărţi şi scrieri ruşinoase, nu se întâlneşte lăcomia şi desfrâul, pentru că va plină de binecuvântare şi de pace.
4. Fericită casa în care copii primesc şi trăiesc darul Botezului, pentru că în ea vor creşte cetăţenii cerului pe lângă faptul că acolo vor fi mereu cetăţenii loiali ai acestui pământ.
5. Fericită familia şi casa unde iubirea este cultivată şi trăită cu bucurie, unde se învaţă doctrina creştină, pentru că acolo credinţa devine mereu adevărata lumină a vieţii şi ea produce adevărate roade pentru viaţa veşnică.
6. Fericită este casa şi familia unde părinţii găsesc în copii adevăraţi susţinători ai iubirii curate şi generoase adevărată ascultare şi colaborare în bine iar copii găsesc în părinţi exemplu de iubire şi frică de Dumnezeu. Această casă şi familie va fi colţ de rai şi oază de fericire şi pace, leagăn adevărat al vieţii pe pământ, casă de virtuţi şi tabernacol şi altar de mântuire.
7. Fericită este casa şi familia unde este chemat la timp preotul şi păstorul sufletelor pentru a-i întări în credinţă pe toţi, părinţi şi copii şi pentru a-i însoţi pe cei în suferinţă şi muribunzi pentru a găsi cu adevărat întărire în viaţă şi pentru a trece mângâiaţi în adevărata patrie şi veşnicie fericită (Jesus, Ges? in famiglia, nr. 105, p.37).
Dragi familii, nu uitaţi niciodată că adevărata voastră fericire este să nu-l uitaţi pe cel care v-a ales şi vă vrea colaboratori la transmiterea pe pământ a vieţii şi bucuriei adevărate. Vă mulţumim că existaţi, că aţi ales să răspundeţi la chemarea Domnului şi la invitaţia noastră de a fi aici pentru a participa la acest simpozion dedicat familiei, la şcoala credinţei şi a fericirii şi contăm pe voi că veţi purta la toate familiile mesajul plin de speranţă pe care îl adresă tuturor. Mulţumim tuturor celor care v-au stat alături în misiunea şi chemarea dumneavoastră şi vă însoţesc pe acest drum de slujire şi de iubire pentru a face din viaţa şi credinţa dumneavoastră o tribună de răspândire a păcii şi speranţei în lume. Mulţumim şi celorlalte familii care au ţinut să participe astăzi la această celebrare a iubirii şi a darului lui Dumnezeu făcut credincioşilor noştri. Le suntem recunoscători preoţilor şi responsabililor pastorali care se oferă să-i ajute pe părinţi şi copii în împlinirea chemării lor şi ne rugă mai departe pentru binecuvântarea poporului nostru creştin şi pentru pacea şi fericirea lumii prin familii şi prin copii viitorul societăţii şi al bisericii. Familia sfântă din Nazaret să ocrotească neîncetat părinţii şi copii diecezei noastre. Amin.
Conştienţi că viitorul omenirii depinde de familie, aşa cum avea să declare sfântul părinte Ioan Paul al II-lea şi după el neuitatul papă Benedict al XVI-lea, acum, la încheierea solemnă a simpozionului dedicat familiei, prin această sfântă Liturghie, îndreptăm spre toţi preoţii parohi, spre toţi fiii Bisericii noastre locale şi spre toţi oamenii de bunăvoinţă un apel, un mesaj, ca un semn de preţuire pentru toţi părinţii noştri, care ne-au transmis această moştenire, precum şi faţă de toţi cei chemaţi să ducă mai departe marele dar al vieţii, garanţie pentru binele întregii omeniri.
Iată textul acestui mesaj:
Mesajul Simpozionului dedicat familiei
Familia, şcoala iubirii
Familia este capodopera lui Dumnezeu, şcoala iubirii, leagănul vieţii, vasul credinţei, memorie pentru ieri, confort pentru astăzi, speranţă pentru mâine, celula de bază a societăţii, într-o singură expresie: este "iubirea concretă a lui Dumnezeu pe pământ".
Aceasta este familia pe care Dumnezeu a voit-o, încă de la început, închegată prin intermediul sacramentului Căsătoriei, imagine a iubirii şi a unirii dintre Cristos şi Biserica sa.
Familia, poarta intrării noastre în această lume, leagănul copilăriei şi al adolescenţei noastre, şcoala vieţii. În ea ne-am născut, în ea am primit primele seminţe ale credinţei, ea a fost cea care ne-a vegheat creşterea şi maturizarea umană. Ea ne-a încredinţat Bisericii şi societăţii.
Ea ne-a deschis spre viaţă, iar viaţa ne-a deschis poarta spre Dumnezeu.
Atunci când vorbim despre familie, trebuie să plecăm de la Dumnezeu, de la misterul Sfintei Treimi, care este iubire şi comuniune de persoane. Sfânta Treime este adevărul unui singur Dumnezeu, dar al unui Dumnezeu în trei persoane, egale şi distincte: Tatăl, Fiul şi Duhul Sfânt.
Aici, în acest mister de comuniune şi iubire veşnică, îşi are originea misterul familiei formată dintr-un tată, o mamă şi copii (Scrisoarea "Familia la şcoala credinţei, iubirea în familie").
Această familie, dorită de Tatăl, susţinută de Fiul şi sfinţită de Duhul Sfânt, care trăieşte în lume, înconjurată de bucurie şi speranţă, de încercări şi credinţă, de preocupări zilnice şi de iubire, ni se prezintă astăzi ca fiind prioritară. Ne cere susţinere, încurajare, ne cere să mergem alături de ea.
Familie, devino ceea ce eşti: leagăn al iubirii, poarta vieţii, primul Catehism!
Familie, nu te teme să te naşti, să creşti, să te deschizi vieţii, să slujeşti, să iubeşti, să ierţi. Nu te teme pentru ziua de mâine care este în mâinile lui Dumnezeu!
Nu te teme să investeşti în viaţă şi în valoare!
Familie, rămâi familie, rămâi ceea ce a voit Dumnezeu să fii: soţ, soţie, copii, dar şi mamă, tată, copii!
Fii şcoală a iubirii, celula societăţii, fii leagăn al iertării, mângâiere, bucurie şi curaj, fii pace, loc pentru virtuţi, Biserică domestică ...
Familie, tu vei fi mereu o prioritate a pastoraţiei noastre diecezane!
Noi: episcopii, preoţii, fraţii călugări şi persoanele consacrate, asociaţiile, mişcările şi congregaţiile religioase, te îmbrăţişăm cu bucurie şi te încredinţăm Sfintei Familii de la Nazaret, a cărei ocrotire o invocăm, iar, prin puterea Sfintei Treimi, te binecuvântăm!
Iaşi, 30 august 2013
Petru Gherghel
episcop de Iaşi
* * *
Mai multe imagini de la acest eveniment puteţi vedea în Albumul foto:
- 30 august: Iaşi: Simpozionul "Familia la şcoala credinţei" - încheierea la ITRC
- 30 august: Iaşi: Liturghia de încheiere a Primei Întâlniri Diecezane a Familiilor
* * *
Iaşi: Liturghia de încheiere a Primei Întâlniri Diecezane a Familiilor - înregistrarea video:
* * *
Pagina specială: Întâlnirea diecezană a familiilor - Iaşi, 27-30 august 2013.
