Iaşi: Conferinţa "Noi suntem de partea vieţii"
Miercuri, 25 martie 2015, în solemnitatea Bunei-Vestiri, Oficiul pentru Pastoraţia Familiei şi a Laicilor, cu ocazia împlinirii a 20 de ani de la publicarea enciclicei Evangelium vitae a papei Ioan Paul al II-lea, a organizat o conferinţă cu titlul Noi suntem de partea vieţii.
Scopul a fost acela de a conştientiza darul vieţii lansa o invitaţie caldă către inima părinţilor care au primit misiunea nobilă de a fi colaboratorii lui Dumnezeu în dăruirea vieţii şi de a sensibiliza persoanele care îşi desfăşoară activitatea în spitale, azile şi orfelinate.
Evenimentul s-a desfăşurat în Aula Sinodală a catedralei "Sfânta Fecioară Maria, Regină" din Iaşi şi a fost moderat de doamna Eugenia Dămătăr care i-a avut ca invitaţi pe dr. Agnes Bacuşcă, medic de familie, şi pr. dr. Felician Tiba. Darul vieţii a fost tratat din perspectivă antropologică, medicală şi morală. La această conferinţă au participat PS Petru Gherghel, pr. Iosif Dorcu, preoţi din Iaşi, persoane consacrate, familii tinere şi credincioşi.
În deschiderea conferinţei, înainte de a vorbi despre misterul vieţii, doamna Eugenia Dămătăr a adresat întrebarea Cine este persoana umană? care frământă omenirea de azi, ce pare că nu se înduplecată prea uşor de adevărul: "Şi a făcut Dumnezeu pe om după chipul său; după chipul lui Dumnezeu l-a făcut; a făcut bărbat şi femeie" (Gen 1,27) şi despre care de Conciliul al II-lea din Vatican l-a reformulat astfel: "Dumnezeu, Stăpânul vieţii, le-a încredinţat oamenilor misiunea nobilă de a ocroti viaţa, misiune care trebuie îndeplinită într-un mod vrednic de om. Aşadar, încă de la zămislirea ei, viaţa trebuie protejată cu cea mai mare grijă. Avortul ca şi infanticidul sunt crime odioase" (GS, 51).
Printre altele moderatoarea a spus: "Viaţa este frumoasă, pentru că este dar divin. Vorbim despre viaţă, dar despre viaţa care nu este lut, ci despre viaţa care a primit suflul lui Dumnezeu. Libertatea noastră se termină când este în joc viaţa altei persoane. Nimeni dintre noi nu are dreptul nici să întrerupă viaţa altei persoane, nici să o fabrice în laborator. Doar Domnul este Autorul vieţii. Toţi suntem «setaţi» să fim mame sau taţi, dar viaţa are nevoie să fie generată nu doar biologic, ci şi spiritual şi moral, fiecare după chemarea pe care o are".
Esenţa şi mesajul central al frumuseţii vieţii şi a responsabilităţii fiecăruia dintre noi de a apăra acest dar şi drept, a gravitat în jurul enciclicei Evangelium vitae.
Pr. Felician a expus în 10 puncte cheia de interpretare şi de aplicativitate a întregii învăţături a papei, aşa cum se desprinde din lecturarea enciclicei.
Viaţa este o problemă a zilelor noastre. Biserica prin glasul ei evanghelic vine în apărarea tuturor celor săraci, sunt ameninţaţi, dispreţuiţi şi asupriţi de semenii lor, al celor care sunt privaţi de cele mai elementare drepturi (cf. Evangelium vitae, 5).
Viaţa este provocarea prin excelenţă. Acest lucru se întâmplă când omul descoperă "valoarea sacră a vieţii umane încă de la începutul şi până la sfârşitul ei, şi afirmă dreptul oricărei fiinţe umane de a-şi vedea respectat în mod suprem acest bun primordial" (Evangelium vitae, 2).
Viaţa este ameninţată din toate părţile. În acest sens papa afirmă că: "la vechile răni dureroase ale mizeriei, foamei, bolilor endemice, violenţei şi războaielor se adaugă altele, inedite ca modalitate şi neliniştitoare ca dimensiuni" (Evangelium vitae, 3).
Viaţa trebuie înţeleasă ca libertate absolută. Suntem avertizaţi că "o dată cu noile perspective deschise de progresul ştiinţific şi tehnologic, se nasc noi forme de atentate la demnitatea fiinţei umane, în timp ce se conturează şi se consolidează o nouă situaţie culturală care dă delictelor împotriva vieţii o înfăţişare inedită şi, dacă se poate, şi mai nelegiuită, trezind în consecinţă şi mai multă îngrijorare" (Evangelium vitae, 4).
Viaţa se află între permisivitate şi dezinteres moral din cauza tendinţelor şi a intereselor meschine care conduc inevitabil la indiferenţa şi ignorarea bătrânilor, a bolnavilor, a imigranţilor, a copiilor (cf. Evangelium vitae, 8).
Viaţa ucisă. De la delict la drept. Cauzează pierderea în conştiinţa colectivă a caracterul de «crimă» pentru a-l propune şi accepta pe cel de «drept» (cf. Evangelium vitae, 11).
Viaţa blocată prin contracepţie: "Contracepţia şi avortul, din punct de vedere moral, sunt rele specific diferite: unul contrazice adevărul integral al actului sexual ca expresie proprie iubirii conjugale, celălalt distruge viaţa unei fiinţe umane; primul se opune virtuţii castităţii matrimoniale, cel de-al doilea se opune virtuţii dreptăţii şi violează direct porunca divină «să nu ucizi»" (Evangelium vitae, 13). Deci "viaţa, în special cea umană, îi aparţine numai lui Dumnezeu: de aceea, cel care atentează la viaţa omului, atentează într un fel la însuşi Dumnezeu" (Evangelium vitae, 9).
Viaţa îşi are "cuibul" în Dumnezeu pentru că "sângele lui Cristos, care revelează măreţia iubirii Tatălui, arată că omul este de preţ în ochii lui Dumnezeu şi că valoarea vieţii sale este nepreţuită" (Evangelium vitae, 25).
Viaţa începe din momentul conceperii. Documentul precizează în acest sens că "viaţa umană e sacră şi inviolabilă în orice moment al existenţei sale, chiar şi în momentul iniţial care precede naşterea. Omul, încă din sânul mamei, îi aparţine lui Dumnezeu" (Evangelium vitae, 61).
Viaţa, vestea bună pentru toţi! Este mesajul şi invitaţia pe care papa Ioan Paul al II-lea o adresează tuturor: "Evanghelia vieţii nu este exclusiv pentru credincioşi: este pentru toţi! Problema vieţii, a apărării şi a promovării ei, nu este numai o prerogativă a creştinilor. Prin urmare, acţiunea noastră de «popor al vieţii şi pentru viaţă» trebuie să fie interpretată corect şi primită cu simpatie" (Evangelium vitae, 101).
Pr. Felician a conchis prezentarea sa prin cuvintele de recunoştinţă pe care fiecare dintre noi trebuie să le adresăm din toată inima părinţilor noştri: "Mulţumesc, mami! mulţumesc, tati! Pentru că m-aţi adus în lume!"
Doamna doctor Agnes Bacuşcă în discursul intitulat Dumnezeu este medicul, eu slujitorul său, a creionat rolul medicinii în apărarea vieţii şi atitudinea medicului în interacţiunea cu persoanele bolnave: "Medicina este o lucrare divino-umană, este lucrarea lui Dumnezeu prin mâinile omului. Dumnezeu face totul, dar printr-o medicină de care se foloseşte şi care se cere umană. O medicină umană este o medicină care se preocupă de bolnav, înainte de boală. A îngriji înseamnă înainte de toate a înţelege omul nu numai în unitatea sa, dar şi în unicitatea sa".
Propunând spre reflecţie cuvintele lui G. Bernanos "spune-mi ce idee îţi faci despre fericire şi-ţi voi spune cine eşti", doamna dr. Agnes a explicat ce înseamnă iubirea adevărată şi împărtăşită, văzută prin obiectivul medicinii. "Omul este chemat la eroism, nu la laşitate. Iubirea adevărată înseamnă: îţi vreau binele, vreau să trăieşti. Ea ne impulsionează spre un ideal tot mai înalt. Căutând fericirea, eu pot să fiu victima unui egoism tenace, să-mi construiesc fericirea în detrimentul fericirii altcuiva (să exploatez, să fur, să asasinez)".
Suferinţa bolnavilor devine pentru cei care interacţionează cu ei, o lecţie de răbdare şi acceptare. "Apropierea de bolnav se face cu tact, responsabilitate, sinceritate, respect. Primele priviri, surâsul amabil, dialogul, disponibilitatea sunt decisive pentru a câştiga încrederea bolnavului şi a-l face colaborator la actul medical".
Doamna dr. Agnes a împărtăşit spre finalul prezentării, din experienţa sa profesională din cadrul penitenciarului din Iaşi unde a lucrat şi s-a declarat a fi o luptătoare pentru apărarea vieţii: medicul catolic este slujitorul vieţii!
În intervenţia de la sfârşitul conferinţei, Preasfinţitul Petru Gherghel a mărturisit bucuria mamei sale şi a familiei întregi, de a primi după şapte de ani de la naşterea ultimului copil, darul unei noi vieţi. Şi ... surpriză! Copilul pe care mama sa l-a acceptat cu disponibilitate este chiar dânsul!
A amintit de întâlnirile şi corespondenţa trimisă reprezentanţilor instituţiilor statului, care deşi au misiunea de a apăra şi favoriza dezvoltarea armonioasă a vieţii, au avut poziţii contrare învăţăturii morale şi creştine.
În bucuria acestei solemnităţi când întreaga Biserică, o laudă pe Preasfânta Fecioară Maria pentru răspunsul admirabil dat îngerului Gabriel "Iată slujitoarea Domnului, fie mie după cuvântul tău" să implorăm prin mijlocirea ei, capacitatea minţii şi a inimii de a descoperii minunăţia vieţii.
Să îndrăznim a şopti celui de lângă noi e frumos că exişti şi să arătăm prin cuvânt şi faptă că noi suntem de partea vieţii!
Impresii
"Participând la această conferinţă despre darul vieţii am constatat şi mai mult cât de importantă este viaţa şi faptul că trebuie să fim cei mai fericiţi că ne-am născut. Mi-a plăcut prezentarea enciclicei scrisă de papa Ioan Paul al II-lea care vorbeşte atât de frumos despre Evanghelia vieţii, ca "splendoare a adevărului care luminează conştiinţele, lumină limpede care vindecă privirea întunecată, izvor nesecat de statornicie şi curaj pentru a înfrunta provocările mereu noi pe care le întâlnim pe drumul nostru". Trebuie să apărăm şi să promovăm darul vieţii care vine de la Dumnezeu şi nu avem dreptul de a ne împotrivi. Mă bucur mult că au loc astfel de conferinţe din care, noi tinerii, avem de învăţat, oferindu-ne, astfel, o lecţie pentru viaţă". (Margareta Ferenţ)
"Atunci când afli că vei fi mamă, oricât de mult ţi-ai dori copilul şi l-ai aştepta, ţi se face frică; frica şi o groază de griji încep să se desfăşoare în capul tău. Dar după ce ai stat şi ai conştientizat că Dumnezeu te-a implicat în planul său, şi tu îl ajuţi să arate lumii o nouă minune, constaţi ca eşti cea mai norocoasă fiinţă de pe pământ. Nimic nu se compară cu momentele în care simţi în interiorul tău că cineva mic de tot îşi face simţită prezenţa, sau momentele când îl ţii în braţe şi adoarme la pieptul tău. Toate acestea sunt Darul lui Dumnezeu pentru noi. Să nu-i refuzăm darul". (Iuliana Dumea)
"Conferinţa cu ocazia aniversarului a 20 de ani de la publicarea enciclicei Evangelium vitae a papei Ioan Paul al II-lea, a reprezentat o ocazie frumoasă de a cunoaşte mai îndeaproape punctul de vedere a fostului papă cu privire la viaţă. Cuvinte atât de actuale despre frumuseţea vieţii pe care unii nu doresc să o vadă, dar pe care alţii o preţuiesc. Viaţa, oferită de Dumnezeu din imensa lui iubire, trebuie văzută ca pe un dar nu doar de femei, de medicii care ar trebui sa fie slujitorii lui, ci de orice om! Mulţumesc pentru ocazia de a conştientiza mai mult importanţa vieţii ce mi-a fost dăruită!" (Iolanda Fusteş-Dămoc)
"«Viaţă» - un cuvânt atât de mic pentru un dar atât de mare! Nu ştiu ce ne-am putea dori mai mult în toată existenţa decât «viaţă»: viaţă aici, pe pământ, viaţă dincolo, după moarte. Peste tot căutăm un fir de viaţă de care să ne prindem, iar când, din fericire, găsim firul de viaţă, ştim că prin apropiere trebuie să fie şi viaţa însăşi, Dumnezeu. E trist că unii oameni, deşi există, încă nu au descoperit viaţa... nici măcar un fir! Dar tocmai de asta existăm noi, cei ce trăim: pentru a le descoperi şi celorlalţi viaţa şi a o apăra împreună. Da! Tot ceea ce facem, să facem spre apărarea vieţii. Să facem din viaţa noastră sursă de viaţă pentru ceilalţi! Prin vorbe, prin fapte, prin zâmbete, prin iubire, prin iertare, şi desigur, prin viaţă. Nu vom putea oferi, ajuta, reînvia o viaţă, fără a fi noi înrădăcinaţi în Dumnezeu - viaţa. Nu vom putea ajuta fără ajutorul Medicului, or... Medicul (cu "M" mare) e El, noi suntem doar slujitorii lui. Aaa..., era să uit! Mulţumesc că existaţi, oamenilor!" (Benedicta Toma)
"Viaţa un dar atât de minunat dar despre care se vorbeşte atât de puţin şi ceea ce este mai rău astăzi, e că se luptă din ce în ce mai mult împotriva ei chiar încă din faza de început. Există însă, aşa cum am aflat la această conferinţă, instituţii, oameni care luptă împotriva acestui curent care tinde să devină din ce în ce mai puternic. Biserica încearcă să arate lumii că Dumnezeu este autorul vieţii. El ne-a dat acest dar în mod gratuit şi din iubire. La fel trebuie să facem şi noi: să colaborăm cu Dumnezeu dăruind viaţa din iubire şi respectând viaţa fiecărui om de la începutul şi până la final ei". (Valentin Jitaru)
"Într-o lume în care astăzi, mai mult ca oricând, viaţa oamenilor, dar mai ales a copiilor nenăscuţi este pusă în primejdie, vocea papei Ioan Paul al II-lea a răsunat în urechile celor prezenţi în cadrul simpozionului despre importanţa vieţii. Am fost încurajaţi să fim apărători înverşunaţi ai vieţii în orice loc şi în orice situaţie, să ne îndreptăm atenţia către cei săraci şi bolnavi, căci doar aşa vom înţelege cu adevărat valoare şi sensul vieţii. Am remarcat şi însuşit cuvintele părintelui Felician care a spus că: «Toţi suntem preoţi şi medici, atât timp cât avem pe cineva lângă noi care suferă». «Cel care salvează o viaţă, salvează lumea toată» spune un citat din Talmud, şi care accentuează importanţa fiinţei umane. Fiecare individ este creat după chipul Celui Preaînalt, de aceea are valoare". (Eduard-Mihai Dămoc)
"Am învăţat să preţuiesc mai mult viaţa, atât a mea cât şi a celorlalţi. Sunt mândră de mama pe care o am, datorită ei sunt ceea ce sunt azi şi sunt fericită că pot împărtăşi bucuria vieţii, acţiona pentru ea, făcând voluntariat, participând la astfel de evenimente. Iubesc să trăiesc!" (Gabriela Mihaela Codori)
Lăcrămioara Boroş
* * *
Mai multe imagini de la acest eveniment puteţi vedea în Albumul foto: 25 martie: Iaşi: Conferinţa "Noi suntem de partea vieţii"
