Un documentar-investigaţie dezvăluie erorile şi minciunile datării medievale
De Luca Marcolivio
Produs de Polifemo SRL şi de Rai Trade, documentarul-investigaţie Noaptea Giulgiului încearcă să clarifice, cu documente inedite, foarte multele îndoieli cu privire la datarea Giulgiului prin intermediul lui Carbon 14.
În interviul dat agenţiei Zenit, Francesca Saracino, regizoarea documentarului, a explicat că a fost realizat acest studiu, în măsură să demaşte manevrele nesincere şi antiştiinţifice ale celui care, în mod fraudulos, a pretins să situeze datarea Giulgiului într-o epocă medievală.
D-na Saracino, cum aţi ajuns la concluziile ilustrate în documentarul dumneavoastră?
Saracino: Sunt opt ani de când mă ocup de Giulgiu. Noaptea Giulgiului este al treilea documentar dintr-o trilogie: primul a fost Sfântul Giulgiu: istoria, care a fost distribuit de Mimep-Docete şi a avut un succes discret, cu 2000 de exemplare vândute. Al doilea documentar este o versiune prelungită a primului documentar cu interviuri în exclusiv, între care cel al dr. Barbara Frale, care a făcut noi descoperiri în acest sens. Al doilea documentar a plăcut mult redacţiei de la TG2 Dossier care l-a difuzat în 2009 într-un episod special. Este apoi un al patrulea documentar, din care am prezentat un premontaj la Meeting din Rimini în 2010, pe care în curând îl vom termina.
Cel tocmai prezentat l-am lăsat în mod voit la urmă, pentru că ştiam că va fi cel mai complicat de realizat. În acest al treilea episod mă ocup exclusiv de Carbon 14, dar într-o manieră diferită de cum a fost tratat până acum. De regulă se vorbeşte mult despre Carbon 14 în documentare dar, din punctul meu de vedere, nu s-a aprofundat niciodată suficient. Ceea ce-mi propusesem era să intru în cele mai "întunecate profunzimi" ale temei, dat fiind faptul că datarea era una din problemele cele mai controversate despre Giulgiu. În afară de noi documente inedite, am reuşit să obţinem interviuri în exclusiv de la studioşi, recunoscuţi la nivel internaţional, care nu le mai dădeau de peste douăzeci de ani. Astfel, din documentar, aşa cum îşi propusese să fie, a devenit o adevărată investigaţie.
Am lucrat doi ani şi jumătate pentru a completa documentarul şi cu siguranţă nu mă aşteptam să obţinem rezultate aşa de importante. Despre Carbon 14 în toţi aceşti ani au fost făcute foarte multe ipoteze: de exemplu că rezultatul ar fi putut să fie "pilotat" pentru a face să rezulte că Giulgiul ar avea o datare medievală. La sfârşit ne-am dat seama că aceste ipoteze aveau un fond de adevăr. Au rezultat o serie de probleme care repun în discuţie toate certitudinile despre Carbon 14. Au exista şi subiecţi "externi" care nu aveau nimic de-a face cu datarea, care au intervenit, dând o contribuţie negativă la ceea ce trebuia să fie o analiză ce trebuia desfăşurată în maniera cea mai scrupuloasă posibilă. Şi aceste lucru este dovedit în întregime de documente inedite.
Vrem să dovedim că analiza cu Carbon 14 nu a fost făcută în mod corect. Obiectivul nostru nu este să demonstrăm că Giulgiul este adevărat sau fals: persoanele, văzând documentarul, vor fi cele care vor trage singure concluziile.
Este adevărat că există persoane cărora le este frică de adevărul despre Giulgiu?
Saracino: Când în 1988 a fost făcută analiza cu Carbon 14, respectivul documentar arată că mulţi studioşi erau interesaţi de Giulgiu ca obiect, în timp ce alţii erau interesaţi de o problemă de prestigiu personal sau, măcar, de prestigiul pe care l-ar fi dobândit departamentul pentru care lucrau. Ba chiar laboratorului din Oxford se pare că i-au fost alocate un milion de lire sterline, de către 45 de oameni de afaceri, pentru că a demonstrat că Giulgiul era un fals medieval. Este evident că ceva nu funcţiona...
Consideraţi că se va ajunge vreodată la un adevăr despre Giulgiu? Sau, măcar, la ce nivel de veridicitate vor putea să ajungă investigaţiile?
Saracino: Este clar că Giulgiul este un obiect greu de analizat. În timpul unei proiecţii am fost întrebată pentru ce Biserica nu reexaminează obiectul. Chiar inventatorul radiocarbonului, Libby, când a aflat că Giulgiul va fi supus la Carbon 14, a spus că va fi o operaţiune falimentară. STURP propusese o serie de 25 de examinări preliminare tocmai pentru a găsi toate tipurile de contaminante posibile şi a face analiza cea mai corectă posibilă. Toate aceste examinări preliminare - în afară de Carbon 14 - au fost eliminate, deşi cardinalul de atunci Ratzinger le-a încurajat mereu. Dacă astăzi am vrea să supunem Giulgiul la o nouă datare, ar fi necesar, înainte de toate, să efectuăm aceste 25 de analize preliminare pentru a descoperi contaminantele, pentru a proceda apoi urmând un protocol scrupulos. Este sigur că multele expuneri publice şi recenta restaurare a Giulgiului ar putea într-un fel să fi alterat un eventual nou rezultat.
Ce confirmări are documentarul fie la nivel de critică, fie la nivel de public?
Saracino: Confirmarea până acum a fost foarte pozitivă. Am ţinut o proiecţie privată la care a asistat Barry Schwortz, membru al STURP, team-ul care a studiat Giulgiul în 1978. Comentariul lui Schwortz a fost foarte entuziast şi a spus că în sfârşit, pentru prima dată după atâţia ani a fost făcut un documentar căruia nu-i este frică să ilustreze adevărul despre Carbon 14 şi în culisele a ceea ce s-a întâmplat înainte de datare. Schwortz a vorbit despre asta în America şi ne-a informat că acolo există mare aşteptare pentru documentarul nostru. Deja unele cărţi americane vorbesc despre asta.
Documentarul a fost prezentat în avanpremieră în cadrul Roma Fiction Fest în septembrie 2011 şi chiar la proiecţia de miercurea trecută la Ateneul Pontifical Regina Apostolorum, confirmările au fost entuziaste: ni s-a spus că acelea care înainte era numai ipoteze, acum au fost verificate.
Noutatea documentarului nostru este că tratează despre Carbon 14 aşa nu a fost făcut vreodată înainte. Nu avea nici un sens să facem un nou documentar despre Carbon 14 care să fie egal cu celelalte: şi la nivel comercial nu ar fi plătit deloc ca strategie.
Vom vedea în curând documentarul la televizor?
Saracino: Există un acord în fază de definire cu o casă distribuitoare. Încă nu pot să dau detalii, în afară de faptul să anticipez că este unul din cei mai importanţi distribuitori din Italia şi care va garanta documentarului o difuzare destul de capilară. Acum documentarul circulă mult - şi în străinătate - prin întâlniri şi proiecţii private, ca aceea de la UPRA.
În televiziune am întâlnit mai mult obstacole, nu atât cu privire la aspectul economic, cât mai ales cu privire la conţinuturile definite "puternice" de unii producători care, prin urmare, şi-au luat timp pentru a decide. Documentarul nostru este unul bogat în informaţii şi complex de urmărit: a-l da la televizor seara târziu nu ar fi chiar maximul. Optăm pentru orarul de seară care, însă, în mod notoriu, este mereu foarte aglomerat. Sperăm ca până în toamnă să găsim un acord.
(După Zenit, 31 martie 2012)
Traducere de pr. Mihai Pătraşcu
