Luna septembrie are în fiecare an o semnificaţie aparte pentru membrii familiei lasalliene: fraţi, profesori, elevi şi părinţi, deoarece reprezintă începutul unui nou an şcolar. Anul acesta, alături de reînceperea unui nou curs şcolar, aniversăm trei evenimente importante din istoria prezenţei Fraţilor în România.
Primul eveniment aniversat este sosirea fraţilor, în România, în anul 1861. La chemarea episcopului Angelo Parsi, un număr de patru fraţi soseau, de la Viena, la Bucureşti, fiindu-le încredinţată conducerea Şcolii primare de băieţi "Sfântul Andrei".
Au trecut 150 de ani de la acel moment. În acest lung răstimp, activităţile fraţilor au fost influenţate şi condiţionate de evenimentele politice, sociale, culturale şi religioase care au caracterizat societatea românească, în această perioadă.
Din punct de vedere cronologic pot fi distinse patru etape ale prezenţei şi activităţii fraţilor în România: prima etapă cuprinsă între anii 1861şi 1871, a doua etapă cuprinsă între anii 1898 şi 1948, a treia etapă cuprinsă între anii 1948 şi 1989 şi a patra care a început în anul 1990 şi continuă să dureze şi astăzi.
Prima etapă a fost scurtă, durând 10 ani. A doua etapă a început în luna august a anului 1898. Fraţii - Bruderii - cum erau cunoscuţi, în număr de 12, la chemarea episcopului de Bucureşti, Mons. Xaveriu Hornstein, revin în România. Urmează, până în anul 1948, o perioadă de 50 de ani, în care Fraţii vor activa cu mult zel şi dăruire în educarea umană şi creştină a tinerilor şi a copiilor. În afară de Bucureşti, Fraţii au mai activat la Craiova, Oradea, Satu-Mare, Brăila şi Blaj.
Perioada interbelică, cu schimbările şi reformele majore pe care le-a adus, a fost una înfloritoare. Numărul elevilor, care a crescut constant, şcolile, care primiseră "dreptul de publicitate", prin care le erau recunoscute examenele şi certificatele şcolare, precum şi numărul îmbucurător al fraţilor români, absolvenţi ai Şcolilor normale sau ai diferitelor facultăţi de stat, constituiau tot atâtea motive de speranţă într-un viitor care nu prevestea nimic din ceea ce avea să urmeze.
A treia etapă, cuprinsă între anii 1948 şi 1989, a fost una plină de suferinţă şi grele încercări. Instalarea şi consolidarea comunismului, în România, după 1945, respectiv 1948, a îngreunat mult activităţile fraţilor, până la încetarea totală a acestora. Prin decretul 810 din 1949, Congregaţia Fraţii Şcolilor Creştine, alături de alte ordine şi congregaţii religioase, a fost desfiinţată, iar activităţile membrilor ei interzise. Majoritatea fraţilor au fost arestaţi, aruncaţi în închisoare sau obligaţi la muncă silnică şi domiciliu obligatoriu. Nici după amnistia din anul 1964, fraţii nu au putut să-şi reorganizeze viaţa în comunitate, fiecare fiind nevoit să-şi organizeze viaţa şi să se adapteze la noua situaţie pe cont propriu.
Un număr de şase fraţi au supravieţuit condiţiilor vitrege ale regimului comunist, schimbările survenite în anul 1989 oferindu-le posibilitatea unui nou început. Aceştia au fost: fr. Augustin Cicu, fr. Atanasie Motica, fr. Marcelin Magui, fr. Damian Bakos, fr. Iustin Nohai şi fr. Tiberiu Raţa.
Cu anul 1990 începe etapa a patra care durează până astăzi. Cu ajutorul fraţilor din Provincia ARLEP (Spania şi Portugalia), care au sosit în România, în luna septembrie a anului 1991, anul acesta împlinindu-se 20 de ani, - fapt care constituie al doilea eveniment pe care îl aniversăm - se năşteau noi speranţe şi apăreau noi perspective de reîncepere a activităţii fraţilor şi a congregaţiei în România. Datorită susţinerii şi încurajărilor primite din partea Preasfinţitului Petru Gherghel, episcopul Diecezei de Iaşi, căruia îi suntem recunoscători şi îi mulţumim, fraţii şi-au reînceput activitatea în slujba educării copiilor şi a tinerilor, în special a celor mai nevoiaşi.
După reluarea activităţilor, în anul 1991, fraţii au activat şi la Oradea, până în anul 2000, unde au ajutat la consolidarea Institutului Teologic Greco-Catolic, din localitate.
La ora actuală, Congregaţia Fraţii Şcolilor Creştine are în Dieceza de Iaşi două comunităţi, cu două opere social-educative, una în localitatea Pildeşti, din judeţul Neamţ, şi alta în oraşul Iaşi.
Centrul social-educativ din Pildeşti şi-a deschis porţile începând cu anul şcolar 2001-2002, anul acesta sărbătorind 10 ani de funcţionare. Acesta este al treilea eveniment pe care îl aniversăm. Pe parcursul celor 10 ani de activitate, Centrul social-educativ a cunoscut mai multe schimbări, adaptându-se reformelor iniţiate de reprezentanţii Ministerului Educaţiei Naţionale. Astfel, de la Şcoala profesională "La Salle" şi "Şcoala de Arte şi Meserii", din anul 2009, Centrul social-educativ este cunoscut sub numele de Liceul "La Salle" pregătind viitori specialişti în domeniul Construcţii, instalaţii şi lucrări publice, precum şi cel al Electronicii şi Automatizării. De pe băncile Şcolii "La Salle" au ieşit opt generaţii de elevi, aproximativ 300 de absolvenţi, care s-au integrat în câmpul muncii, în funcţie de meseria învăţată şi de cunoştinţele şi deprinderile însuşite specifice domeniilor în care aceştia s-au pregătit: fabricarea produselor din lemn, construcţii, instalaţii şi lucrări publice, precum şi industria textilă şi de pielărie.
La Iaşi, a fost inaugurat, în anul 2003, sediul central al Fraţilor Şcolilor Creştine din România. Aici funcţionează şi un centru de plasament, "Căminul "La Salle", care adăposteşte 16 copii şi tineri provenind din familii aflate în dificultate.
Bunăvoinţa numeroşilor binefăcători din ţară şi din străinătate face posibilă continuarea muncii de evanghelizare a tinerilor şi a copiilor, în special a celor mai nevoiaşi, prin intermediul educaţiei.
Sfântul Ioan de La Salle şi cei peste 80 de fraţi sfinţi şi fericiţi să mijlocească de la Dumnezeu harurile de care avem nevoie pentru a lucra cu mai multă râvnă la educarea copiilor şi a tinerilor care ne sunt încredinţaţi! Cu acest prilej special implorăm, de asemenea, de la Dumnezeu, stăpânul secerişului, să trimită lucrători în secerişul său, în opera de educare umană şi creştină a copiilor şi tinerilor nevoiaşi.
Fr. Vincenţiu Ghiurcă, FSC
