În sărbătoarea Schimbarea la Faţă a Domnului, marţi, 6 august 2019, Biserica noastră locală de Iaşi va avea harul de a primi un nou episcop, pe Mons. Iosif Păuleţ. Consacrarea sa ca episcop de Iaşi va avea loc prin ritualul hirotonirii episcopale, prin care va primi plinătatea sacramentului Preoţiei. Cuvântul hirotonire provine din limba greacă şi indică gestul impunerii mâinilor prin care este conferit sacramentul Preoţiei în cele trei trepte ale sale: diaconat, prezbiterat şi episcopat. Mons. Iosif Păuleţ, după ce a fost hirotonit diacon şi apoi preot (prezbiter), va primi prin impunerea mâinilor plinătatea Preoţiei şi va deveni episcop al Diecezei de Iaşi.
Ritualul hirotonirii episcopale ne ajută să pătrundem mai bine taina slujirii Marii Preoţii şi să preţuim darul care va fi astfel oferit de Dumnezeu întregii Biserici locale. Înainte de toate, titlul acestui ritual - hirotonire - ne spune că protagonistul principal al celebrării va fi Duhul Sfânt, întrucât deja de la începuturile Bisericii gestul impunerii mâinilor indică revărsarea Duhului Sfinţitor. Mântuitorul Isus îşi impunea deseori mâinile asupra acelor care se apropiau de el (copii, bolnavi, păcătoşi) pentru a-i umple de harul lui Dumnezeu, de puterea Duhului Sfânt. Sfinţii apostoli au preluat acest gest şi l-au folosit pentru a transmite puterea şi harul Duhului Sfânt bărbaţilor aleşi să conducă comunitatea creştină. Pentru ca hirotonirea episcopală să fie valabilă este nevoie de cel puţin trei episcopi, care să îşi impună mâinile asupra celui ales. În cazul nostru, PS Petru Gherghel, episcopul principal al hirotonirii, îi va avea alături în implorarea Duhului Sfânt pe IPS Ioan Robu şi pe PS Aurel Percă. Toţi ceilalţi episcopi prezenţi se vor ruga şi ei pentru coborârea Duhului Sfânt, impunând mâinile şi rostind rugăciunea de invocare a Duhului de viaţă dătător. Taina slujirii episcopale este lucrarea Duhului Sfânt, sufletul Bisericii, care îl transformă pe cel hirotonit într-un urmaş al apostolilor, într-un slujitor al comuniunii Bisericii.
Ritualul se desfăşoară în cadrul sfintei Liturghii şi începe imediat după proclamarea evangheliei prin cântarea Veni Creator Spiritus, care deschide inimile tuturor la prezenţa şi acţiunea Duhului Creator. Apoi un preot care reprezintă întreaga Dieceză de Iaşi va cere episcopului Petru Gherghel să îl hirotonească pe Mons. Iosif Păuleţ drept episcop de Iaşi. Pentru ca acest lucru să fie posibil este necesară alegerea şi numirea din partea Sfântului Părinte papa Francisc. De aceea ritualul prevede ca scrisoarea apostolică a papei Francisc să fie arătată întregului popor şi să fie citită în mod solemn (foto 1), lucru care va fi împlinit de către reprezentantul Sfântului Părinte în România, nunţiul apostolic Miguel Maury Buendía.
Hirotonirea continuă cu omilia (sau predica) şi cu promisiunile episcopului ales, prin care îşi arată înaintea Bisericii şi a lui Dumnezeu hotărârea de a împlini până la moarte slujirea episcopală, de a predica evanghelia şi a păstra credinţa apostolică, de a fi mereu în comuniune cu succesorul sfântului Petru şi cu toţi episcopii, de a sluji plin de iubire poporul încredinţat grijii sale pastorale, mai ales pe cei săraci, pe cei îndepărtaţi de Biserică şi pe toţi cei în nevoie şi de a fi un om al rugăciunii neîncetate. Pentru a putea îndeplini toate aceste promisiuni noul ales are nevoie să se abandoneze cu totul în mâinile lui Dumnezeu prin gestul prosternării la pământ şi, în acelaşi timp, are nevoie de ajutorul şi mijlocirea tuturor sfinţilor, mai ales a sfinţilor apostoli, care vor fi invocaţi prin Litania tuturor sfinţilor. (foto 2)
Pătrundem astfel în inima celebrării: impunerea mâinilor şi rugăciunea de hirotonire. (foto 3) Prin semnul impunerii mâinilor din partea celor trei episcopi consacratori şi apoi a tuturor celorlalţi episcopi, Duhul Sfânt este revărsat asupra celui ales, pentru ca Tatăl ceresc să îi poată conforma inima şi întreaga fiinţă după chipul şi asemănarea lui Isus Cristos, unicul şi marele preot. Rugăciunea de hirotonire va fi rostită în limba latină pentru a arăta comuniunea cu întreaga Biserică Universală şi va avea în centrul ei invocarea Duhului Sfânt care conduce Biserica prin istorie spre împărăţia veşnică a lui Dumnezeu.
Un semn deosebit de important este aşezarea Evangheliarului deschis (foto 4) asupra capului noului episcop în timpul rugăciunii. Acest rit vrea să arate că puterea Duhului Sfânt pătrunde în fiinţa noului episcop prin primirea evangheliei Fiului lui Dumnezeu, Isus Cristos şi, totodată, că autoritatea primită de noul episcop va trebui să fie trăită şi exercitată mereu sub primatul cuvântului lui Dumnezeu.
Harul pe care l-a primit noul episcop prin impunerea mâinilor şi rugăciunea de hirotonire va fi explicat prin câteva rituri cu o profundă semnificaţie simbolică. Înaintea de toate, capul său va fi uns cu sfânta crismă, (foto 5) indicând faptul că episcopul este făcut părtaş de ungerea tainică a lui Cristos, marele preot şi capul Bisericii. Apoi va avea loc încredinţarea Evangheliarului care a stat deschis deasupra sa în timpul rugăciunii, pentru a manifesta că predicarea evangheliei este misiunea principală a noului episcop, de care va depinde rodnicia şi eficienţa slujirii sale episcopale.
Un simbol profund al legăturii episcopului cu Cristos, mirele Bisericii, şi cu Biserica, mireasa sa, este şi încredinţarea inelului. Întrucât episcopul este semnul vizibil al lui Cristos - mirele, el primeşte inelul drept semn al fidelităţii sale faţă de Biserică, mireasa lui Dumnezeu încredinţată ocrotirii sale. Inelul, care în antichitatea era folosit pentru a sigila documentele, iar mai apoi conţinea şi o relicvă care era onorată prin sărutare, reprezintă astăzi legământul nupţial dintre episcop şi Biserica sa locală şi indică iubirea profundă şi concretă pe care acesta i-o datorează.
Gestul încredinţării mitrei este o adevărată fereastră deschisă spre taina sfinţeniei la care este chemat episcopul. Acest element vestimentar aşezat pe capul episcopului şi purtat în cadrul acţiunilor liturgice trimite la coroana nepieritoare a gloriei pe care Cristos o va aşeza la sfârşitul vieţii pe capul celor care au permis harului lui Dumnezeu să strălucească în viaţa lor printr-o viaţă de sfinţenie.
Gestul specific care indică misiunea episcopului de a păstori Biserica este încredinţarea cârjei pastorale. (foto 6) Aceasta trimite la bastonul folosit de păstori pentru a-şi conduce turma, dar, mai ales, la semnul slujirii lui Cristos, marele preot: lemnul crucii. Semnul slujirii pastorale a noului episcop evocă modelul suprem de exercitare a autorităţii: Cristos, păstorul care şi-a dat viaţa pentru oile sale.
Un moment foarte important al riturilor care explică harul slujirii episcopale este "înscăunarea" sa pe catedră, adică pe scaunul de la care îşi ia şi numele biserica în care are loc hirotonirea (catedrală). Episcopul Iosif Păuleţ va fi invitat de către episcopul Petru Gherghel să se aşeze pe catedră, locul de unde va conduce celebrările liturgice, de unde va propovădui învăţătura apostolilor şi îşi va exercita slujirea sa de păstor şi învăţător. Suindu-se la catedră, episcopul va ocupa acel loc înălţat de unde, asemenea viticultorului care îşi supraveghează via, noul episcop va veghea asupra poporului care i-a fost încredinţat. Din acel moment noul episcop îşi va începe în mod oficial slujirea de păstor al Diecezei de Iaşi. Apoi toţi episcopii se vor apropia de noul episcop pentru sărutul păcii, simbolizând astfel primirea sa în colegiul episcopilor, în comuniunea tuturor episcopilor uniţi cu Sfântul Părinte papa.
Odată încheiată conferirea sacramentului marii preoţii, noul episcop invită întreaga adunare să îşi mărturisească credinţa primită de la apostoli şi prezidează liturgia euharistică, prima sa sfântă Liturghie ca episcop. Un alt moment specific al acestei celebrări va avea loc la finalul sfintei Liturghii, când, înainte de a împărţi binecuvântarea finală, episcopul Iosif Păuleţ va merge prin adunarea liturgică pentru a-şi saluta poporul şi pentru a-l binecuvânta. Atunci toţi cei prezenţi îl vor lăuda pe Dumnezeu pentru harul primit prin imnul de preamărire Dumnezeule Preasfânt.
Întreaga celebrare a hirotonirii episcopale ne invită, aşadar, să descoperim în slujirea episcopului un semn al iubirii lui Dumnezeu faţă de poporul său, un dar menit să zidească în toţi credinţa şi să ne unească cu Biserica dintotdeauna şi de pretutindeni. Prin semnele şi cuvintele riturilor suntem conduşi la harul revărsat cu îmbelşugare asupra noului episcop şi asupra întregului popor al Diecezei de Iaşi.
Pr. Daniel Iacobuţ
