Exerciţii la Traian... cu "don" Robu Iulian. Rezumat liric al exerciţiilor spirituale pentru preoţi
Participant la ultima serie din acest an de exerciţii spirituale pentru preoţii din Dieceza de Iaşi, desfăşurată sub călăuzirea spirituală a pr. Iulian-Gabriel Robu la Centrul "Gaudium et Spes" de la Traian, Neamţ, în perioada 24-28 octombrie 2022, pr. Eugen Budău a făcut un rezumat în versuri.
În trei zile-am meditat
În loc binecuvântat,
Zis şi "Gaudium et Spes",
Căutat cu interes.
Ne-am convins, e lucru cert,
Ritmul vieţii e alert
Şi când vrei să faci de toate
Se pierde din calitate.
Zilele ne-au fost popas,
Întrebând unde-am rămas,
De ce suntem în viteză,
Fără calm, fără asceză?
Trenul vieţii l-am oprit,
Sufletul l-am regăsit.
Era foarte-îndepărtat
De trenul accelerat.
Întrebând pe Dumnezeu
Cine sunt şi ce fac eu,
El a zis: "Eşti omul meu
Cum a fost şi Elizeu.
Vezi o hartă în Scriptură
Şi primeşti învăţătură!
Elizeu a meditat,
Slava mea nu mi-a luat.
Dacă-n viaţă vrei minune,
Fă doar ce eu îţi voi spune.
DEX-ul meu n-are "nu pot".
Prin Cuvânt se mişcă tot.
Duhul meu îţi dă decor
În al tău interior.
Răul vei exorciza
Şi din tine va pleca.
Aminteşte-ţi de sfinţire!...
Te-am luat eu în primire.
Am pus scut deasupra ta
Şi în palme ungerea.
Mintea, inima din tine,
Vreau să fie pentru mine.
Mâinile ţi-am consacrat
Pentru sfânt apostolat.
Un exemplu, paranteză:
Pentru o fotosinteză
E nevoie de lumină,
Viaţa ta să o susţină;
Clorofilă adecvată
Pentru viaţa transformată.
Ai de toate, eşti sfinţit,
Eu însumi te-am pregătit.
Eşti ca floarea în lumină,
În lumina mea divină.
Ai primit un mare dar
Să fii preot la altar.
Dintre oameni ai fost luat,
"Homo Dei" consacrat.
Eşti într-o apartenenţă
Unică, în dependenţă
Precum un copil de tată.
Nu uita asta vreodată!
Lumea e orfelinat
Când eu sunt eliminat.
Oedip, cum este scris,
Propriul tată şi-a ucis.
Fapta iarăşi se repetă,
E istorie concretă.
Te-am ales să aminteşti
Cine sunt şi cine eşti.
Lumea e de-încreştinat.
Seamănă unde-i arat.
Este încă primăvară.
Nu lăsa viaţa să piară!
Ca sportivul antrenat,
Luptă pentru premiul dat!
Dacă ai un apetit
Să fii primul şi vestit,
Sigur o să reuşeşti
Dacă o să te smereşti
Şi vei fi ca altădat
Un copil nevinovat.
Drumul pentru-a ta sfinţire
Este unic prin slujire.
Nu eşti Moise, nu-i nimic,
Nu-ţi cer asta niciun pic.
Îţi cer doar să scoţi din tine
Ce e vrednic pentru mine.
Fii în lume cum spun eu,
Un om al lui Dumnezeu,
Cum a fost şi în trecut
Timotei recunoscut.
Bogăţii nu l-au atras
Ci credinţa, pas cu pas,
Rugăciuni şi pietate
Şi a Domnului dreptate.
În acestea progresează
Şi mereu te antrenează
Ca şi Durcovici, păstor,
Un exemplu uimitor,
Care-a fost pe-aici pe plai
Şi acum este în rai.
Fii pentru al meu Cuvânt
Cât trăieşti pe-acest pământ!
Ai nevoie de făclie
Pentru-a mea împărăţie.
Doar Cuvântul meditat
Poate fi şi predicat.
Doar atunci el construieşte
Şi pe oameni îi zideşte.
E urgenţă în mişcare
Pentru evanghelizare.
În cultura actuală
Care e doar vizuală,
Tu să pui un preţ mai mare
Pe Cuvânt, pe ascultare.
Vei găsi un sens în viaţă
Cum psalmistul te învaţă.
Meditează rolul său,
Tu, om al lui Dumnezeu!
Zilnic ia şi îl citeşte
Căci pe tine te priveşte;
Revelează-al tău mister,
Om chemat s-ajungi în cer.
A lui forţă creatoare,
E puternică, e mare.
Prin cuvântul lui Cristos
Se schimbă un păcătos.
Vameşul Levi, chemat,
L-ai văzut, s-a transformat.
Acea mână din pictură
Întinsă spre creatură,
Spre Adam, în dimineaţă,
Reapare şi dă viaţă.
Eşti trimis să recreezi
Şi să binecuvântezi.
Să ai dor de templul meu,
Tu, om al lui Dumnezeu.
Pelerini din Israel
Mergeau deseori la el.
Suspinau de dorul lui
În cântarea psalmului
Şi doreau cu mare drag
Să ajungă până-n prag,
Să contemple casa mare,
Sfânt lăcaş de închinare.
Tot acolo îşi dorea
Rândunica, cuib şi ea.
Era locul potrivit
Pentru pui, pentru hrănit.
Tu, ca preot, a mea casă
Întreţine-o azi frumoasă.
Fii în ea de multe ori
Zi de zi şi-n sărbători.
Să ai multă nostalgie
Pentru Sfânta liturghie.
În lăcaşul consacrat
Ai popor de educat.
Mâini, acolo, ridicate,
Să le ai des înălţate
Ca şi Moise pe tăpşan,
Când lupta cu un duşman.
Aron, Hur, l-au ajutat
Şi-Amalec s-a-îndepărtat.
Cea mai mare energie
O găseşti în liturgie.
Tot ce este valoros
E în casa lui Cristos.
Şi Isus a preferat.
Când templul a vizitat,
În el zile să rămână
Când i-a fost la îndemână.
Viaţa ta spirituală
Nu va fi vreodată goală,
Dacă-n casa Domnului
Stai mult sub privirea lui.
Tu, om al lui Dumnezeu,
Pentru oameni fii mereu.
Prin sfinţire ai mandat
Să slujeşti neîncetat.
Disponibil cer să fii
Pentru mari, pentru copii,
Să-i asculţi în suferinţă,
În nevoi, în neputinţă.
Ca Isus al tuturor,
Fii păstor pentru popor!
Să nu spui: "Sunt deranjat,
Sau, sunt foarte ocupat".
Timp să ai la orice oră
Când vreunul te imploră.
Doar atunci vei fi credibil,
Când eşti foarte disponibil.
Diplome şi doctorat
Nu sunt de subliniat.
Oamenii vor simplitate,
Ascultaţi să fie-n toate.
Nu vor aspră judecată
Ci o inimă de tată.
E o artă să iubeşti
Şi pe toţi să-i cucereşti.
Practicând diaconia
Înţelegi Euharistia.
Isus mult s-a aplecat
Şi picioare a spălat.
Consumat de dăruire
A lăsat ca moştenire
Gesturi bune de urmat
Pentru bun apostolat.
El e om cu-adevărat
Care nu va fi uitat.
Tu, om al lui Dumnezeu,
Speră când vei da de greu!
Un pescar are răbdare
Când se-întoarce de pe mare,
După-o noapte de trudit
Şi nimic n-a pescuit.
Petru iute-a ascultat
Când Isus i-a ordonat
Să încerce încă-odată
Cu năvod în partea dreaptă.
Evanghelia ne spune
Că văzu mare minune,
Şi-a primit un mare dar
Ca să fie un pescar
Mult mai important, anume,
Pentru oameni, pentru lume.
Dacă ai dezamăgire
După trudă şi jertfire,
Nu uita că în ascuns
E un bine nepătruns.
El poate ca să apară
Când ţi-e viaţa prea amară.
Coarda care te va ţine
Nu-i speranţa doar în tine,
Ci-n puterea lui Isus
Care-ţi dă curaj în plus.
În oceanul sufletesc,
Pulsiuni multe lovesc.
Tu coboară liniştit
În adânc căci eşti iubit.
Coarda de apartenenţă
N-o tăia, e o prezenţă.
Te susţine orişiunde,
Unde raza nu pătrunde,
Unde-i noapte şi nu vezi.
Speră în cel care crezi.
Când te-întorci spre-al tău trecut,
Vezi ce bine ţi-a făcut
Cel care viaţă ţi-a dat
Şi de rele te-a salvat.
Recunoaşte a sa mână,
Recunoaşte o lumină
Care te-a călăuzit
Spre ce eşti, unde-ai sosit.
Cere binecuvântare
Ca Iacob în lupta care,
Înspre zori, spre dimineaţă
A rămas cu-un semn pe viaţă.
A rămas cu-un şchiopătat,
Însă binecuvântat.
Poţi să fii şi tu marcat
Cu vreun semn dac-ai luptat,
Însă după chin şi greu
Ţi s-arată Dumnezeu
Cu-a lui binecuvântare
Ca răsplata cea mai mare.
Tu eşti binecuvântat;
La sfinţenie eşti chemat.
Eşti chemat din veşnicie
Şi ales cu bucurie
Ca neprihănit pe cale
Să trăieşti în astă vale.
Te vreau mai apropiat
De cei sfinţi la celebrat.
Duhul Sfânt te modelează
Dacă inima-ţi optează
Şi doreşte cu mult dor
Să fii sfânt pentru popor.
E urcuş, e "epectază";
Doar aşa se-înaintează,
Pas cu pas, treaptă cu treaptă
Până spre culmea înaltă.
Nu eşti sfânt pe jumătate
Când tu creşti în caritate.
Chiar natura preoţească
Cere sfântul ca să crească,
Îţi cere perfecţiune
În oricare acţiune.
Lumea secularizată
Te vrea şi ea de-îndată
Un om bun şi un om sfânt
Printre oameni pe pământ.
Pune-n practică-aşadar
Ce rosteşti de pe altar.
Termometrul de iubire
Îţi dă gradul de sfinţire.
Pentru asta te-am chemat,
Să fii sfânt cu-adevărat".
Pr. Eugen Budău
* * *
Mai multe imagini de la acest eveniment puteţi vedea în Albumul foto: 24-28 octombrie: Traian: Exerciţii spirituale pentru preoţi, seria a noua şi ultima
* * *
