Editura "Serafica": Cronici şi mărturii medievale franciscane şi non-franciscane şi Corupţia
Viaţa Sfântului Francisc de Assisi (5). Cronici şi mărturii medievale franciscane şi non-franciscane
La Editura "Serafica" a apărut, recent, volumul 5, din cele 6 propuse, al Izvoarelor Francisane, Viaţa Sfântului Francisc de Assisi. Cronici şi mărturii medievale franciscane şi non-franciscane, sub îngrijirea pr. Ştefan Acatrinei OFMConv., cel care semnează şi prefaţa, volumul având, totodată, un cuvânt înainte sub semnătura prof. dr. Alfonso Marini. Cartea apare în colecţia Izvoare Franciscane, formatul 14x20 cm şi are 440 de pagini.
În scrisoarea de prezentare a Izvoarelor franciscane, apărute în prima ediţie italiană în 1977, găsim scris: "Prezentând cele două volume ale Izvoarelor Franciscane, miniştrii provinciali ai familiilor franciscane din Italia se achită de o sarcină precisă: aceea de a pune la dispoziţia tuturor o lucrare completă, ca informaţie, şi avantajoasă din punct de vedere al cercetării. S-a pus, astfel, temeiul cunoaşterii originilor mişcării franciscane, ceea ce e mai mult decât folositor modului de participare şi de trăire al realităţilor contemporane şi care, de altfel, reprezintă premisa şi garanţia unei linii sigure de acţiune în viitor".
Pasiunea cercetării istoriei şi carismei franciscane, ce a caracterizat secolul al XX-lea, a primit un nou impuls prin Conciliul Vatican II, care prin Decretul de reînnoire a vieţii religioase, invita propriu-zis la a lua cunoştinţă că o asemenea reînnoire "presupune o reîntoarcere continuă către izvoarele oricărei forme de viaţă creştină şi către spiritul fondator al Institutelor de Viaţă Consacrată şi, în acelaşi timp, de actualizare a Institutelor la situaţiile schimbătoare ale timpurilor... Aşadar să se interpreteze şi să se observe statornic spiritul şi finalitatea proprie Întemeietorilor, ca de altfel şi tradiţiile sănătoase, întrucât acestea constituie patrimoniul fiecărui Institut".
În mediul franciscan, primul răspuns de anvergură dat acestei imperioase "reîntoarceri către izvoare" a venit din Franţa, unde în 1968 Théophile Desbonnets şi Damien Vorreux au prezentat un text consistent intitulat "Sfântul Francisc de Assisi. Documente, scrieri şi primele biografii", oferind un reper esenţial iniţiativelor de asemenea factură. Dar şi în alte teritorii, îndeosebi în Italia, entuziasmul conciliar şi apropiata aniversare a celor 750 de ani de la moartea sfântului Francisc, celebrat în 1976, au pricinuit importante cercetări în domeniu.
În anul 1977 apăreau Izvoarele Franciscane, incluzând scrierile şi biografiile sfântului Francisc şi ale sfintei Clara, şi care propuneau mărturii spirituale însemnate, cronici şi documente ale secolelor al XIII-lea şi al XIV-lea. Evenimentul editorial fusese memorabil, atât pentru larga răspândire a textelor, cât şi pentru efectele produse în mediul eclezial, istoric şi cultural.
De ceva vreme, Izvoarele Franciscane au cucerit un nou teritoriu şi o nouă limbă, fiind traduse, aproape integral, sub îngrijirea pr. Ştefan Acatrinei OFMConv., în limba română. Vă propunem, aşadar, al cincilea volum (din cele şase propuse) al Izvoarelor Franciscane, sperând ca mesajul spiritualităţii franciscane, de trăire a simplităţii şi a smereniei, să reprezinte, astfel, un mod concret şi real în a-l primi pe Dumnezeu în viaţa de zi cu zi.
Prezentul volum, Viaţa Sfântului Francisc de Assisi. Cronici şi mărturii medievale franciscane şi non-franciscane, ne oferă o cantitate însemnată de informaţii suplimentare despre viaţa sfântului Francisc şi despre începuturile mişcării iniţiate de el. Majoritatea acestor mărturii nu se opresc asupra personalităţii Sărăcuţului din Assisi, ci îl prezintă, mai degrabă, ca pe întemeietorul unei noi mişcări evanghelice radicale. Unii dintre aceşti martori au fost captivaţi de noul ordin, alţii, în schimb, l-au perceput ca fiind periculos, iar alţii au rămas, cum altfel, indiferenţi. În orice caz, mărturiile lor ne-au lăsat o impresionantă varietate de opinii, creionându-ne atât imaginea de care Francisc s-a bucurat în ochii contemporanilor săi, cât şi influenţa pe care ordinul său a avut-o în primele decenii ale secolului al XIII-lea.
Valoarea acestor mărturii este cu atât mai semnificativă, cu cât provenienţa lor este variată; unele sunt culese din paginile cronicilor vremii, altele provin din interiorul familiei franciscane, iar a treia categorie de mărturii ne este oferită de documentele Curiei Romane referitoare la nou întemeiatul Ordin Franciscan.
La depărtare de atâtea secole, mesajul sfântului Francisc adresat lumii creştine contemporane continuă să fie acela din primii ani ai săi: Evanghelia poate, într-adevăr, să fie "viaţă", transformându-se, astfel, într-o extraordinară forţă a întâlnirii cu Dumnezeu, cu fraţii şi cu surorile întregii lumi şi, desigur, cu toată creaţia. Însă "spiritul din Assisi" are acum ecou şi în afara graniţelor creştinătăţii.
Într-o societate ca cea în care trăim şi care tinde să devină tot mai multietnică şi multireligioasă, mărturia sfântului Francisc de Assisi poate fi un îndemn autentic de unitate în caritate, de fraternitate prin reconciliere şi iertare, de slujire a celor săraci şi marginalizaţi, de neîncetată deplasare către o umanitate tot mai identică cu cea voită de către Dumnezeu.
* * *
Lorenzo Biagi, Corupţia, traducere din limba italiană de pr. Mihai Afrenţoae OFMConv.
"Corupţia este o boală de care omul trebuie să se vindece: boala trebuie recunoscută ca atare şi pentru a putea căuta un medic şi o vindecare. Poarta de ieşire a corupţiei este cererea iertării, căinţa." (...) "Proiectul asupra căruia trebuie să ne concentrăm, atât în comunitatea creştină cât şi în cea civilă, este deci acela de a reformula şi de a face conştientă relevanţa iertării şi a convertirii, în cadrul unei etici sociale, orientate către maturizarea unei noi calităţi civile a oamenilor". Cu aceste cuvinte se încheie cartea cu titlul, pe cât de provocator pe atât de actual şi realist, Corupţia, de Lorenzo Biagi, arătând că dinăuntrul ei nu se găsesc doar tematici de natură moralizatoare ori preocupări judiciare, ci semnul că este invocată schimbarea, îmbunătăţirea unor mentalităţi.
Pe lângă faptul că poate fi "banal", răul poate ajunge "habitual", până chiar acolo că poate fi o "adevărată cultură, cu potenţial doctrinar, cu limbaj propriu, cu mijloace specifice de activitate". Acestea sunt cuvintele papei Francisc, care i-a uluit pe toţi, atunci când afirmase: "corupţia nu poate fi iertată". Dar atunci ce ne mai rămâne din iertarea neobosită a lui Dumnezeu? Ce urmăreşte papa atunci când afirmă: "păcătoşi da, corupţi nu"? Reflecţia sa, cultivată şi perfecţionată încă de pe vremea când era arhiepiscop de Buenos Aires, se axează pe diferenţa calitativă dintre păcat şi corupţie, şi pe nevoia de schimbare a calităţii vieţii, în procesul de vindecare a corupţiei.
Discursul are multiple implicaţii chiar în sectorul civil, unde analizele şi dezbaterile despre corupţie sunt alarmante şi tot mai răspândite. Este necesară, aşadar, o nouă lectură a corupţiei, aceea care elimină moralismul producător de indignare vremelnică, de revoltă pasageră. E necesar să ţintim direct spre "structura internă" a corupţiei, întrucât e un prilej fericit pentru conştiinţa noastră creştină, dar şi pentru conştiinţa noastră civică, să facem un salt de calitate în faţa corupţiei.
Pr. Carol-Daniel Sabău, OFMConv.
*
Viaţa Sfântului Francisc de Assisi. Cronici şi mărturii medievale franciscane şi non-franciscane,
Editura "Serafica", 2015, ISBN 978-606-770-002-2, 14x20 cm, 440 p., 25 lei
Corupţia,
Lorenzo Biagi, traducere de pr. Mihai Afrenţoae OFMConv., Editura "Serafica" 2015, ISBN 978-606-770-007-7, 14x20 cm, 82 p., 10 lei
*
În limita stocului disponibil, volumele pot fi procurat prin comandă:
prin poştă: Editura Serafica, str. Teiului, nr. 20; 611047 Roman, jud. Neamţ;
prin e-mail: [email protected];
prin telefon: 0741.120.321 (Orange); 0785.222.017 (Telekom mobil); 0233.744.611 (Telekom fix);
prin website (online): www.edituraserafica.ro
