Sfinţirea bisericii din comunitatea Creţoaia, Republica Moldova, va avea loc marţi, 13 iunie 2006. Biserica şi casa parohială vor fi puse sub ocrotirea sfântului Anton de Padova. La sfinţire va participa şi PS Petru Gherghel. Pr. Andrei Dăscălaşu, parohul comunităţii din Creţoaia, a trimis câteva gânduri despre comunitate şi despre noua biserică.
Creţoaia este un sat mic, uitat de lume, dar cu un farmec propriu. Se află la 40 de km de Chişinău şi 25 de km de Transnistria, pe şoseaua Chişinău-Tiraspol.
Am văzut-o crescând în fiecare zi, ridicându-se din noroiul cernoziomului spre cer şi m-am bucurat pentru fiecare cărămidă şi picătură de beton adăugată. Împreună cu biserica a crescut atât casa parohială cât şi centrul pentru copii şi tineri.
Istoria acestei comunităţi are o nuanţă proprie. A fost înfiinţată pe la 1900, stabilindu-se aici o comunitate de ucraineni originari din Kamenet-Podolski, unii catolici, alţii ortodocşi. La 1925 a fost construită prima biserică de către localnici, închinată sfântului Iosif. În 1930 aproximativ 40 de familii ucrainene şi poloneze au emigrat în Brazilia, dar cu toate acestea comunitatea catolică era în creştere.
În perioada 1941-1943 în sat a fost cantonat un regiment româno-german care avea un capelan neamţ, dar care vorbea şi poloneza. Înainte şi după război comunitatea a fost slujită de preotul din Bender (Tighina, Transnistria), care avea acolo şi un orfelinat. După război a urmat sovietizarea cu tot ce a presupus ea. Oamenii îşi amintesc de această perioadă şi cu bucurie şi cu groază. Aveau de toate, mai ales o siguranţă de viaţă, partidul le împlinea toate năzuinţele pământeşti, dar de fapt n-aveau nimic pentru suflet. Comuniştii au transformat biserica în club sătesc, apoi au lăsat-o să se dărâme. După ce s-a dărâmat biserica catolică au făcut la fel cu biserica ortodoxă, la putere fiind Brejnev. Bătrânii spun că se mai adunau vreo câţiva creştini duminica pe la nişte case pentru a face rozariul şi alte câteva rugăciuni. Până prin 1970 mai venea un preot de la Chişinău de vreo câteva ori pe an să celebreze la solemnităţi.
Ce surprinde mai mult este faptul descoperirii ei după 1990. Un preot care venea de la Bender spre Chişinău a luat la ocazie o bătrână şi a văzut că intrând în maşină şi-a făcut cruce după obiceiul latin. La întrebarea de ce îşi face cruce în felul acesta, ea a răspuns ca este catolică şi că îşi păstrează credinţa din generaţie în generaţie. A mai menţionat că satul, aşezat la vreo cinci km după dealuri de la şoseaua Chişinău-Tiraspol, a fost întotdeauna catolic, acolo fiind odată şi o biserică.
A urmat construirea unei mici capele prin 1994, apostolatul fiind întreţinut de Parohia Chişinău.
Construcţia bisericii actuale a început în 2004 şi a fost dată spre folosinţă anul trecut în octombrie, cu ocazia sărbătoririi vechiului hram, printr-o sfântă Liturghie la care au participat PS Anton Coşa, episcop de Chişinău, şi arhiepiscopul Ruppi, din Lecce.
Biserica este o mărturie vie a unei comunităţi care a trecut prin focul prigoanei, dar a ieşit la liman. Aceste este şi scopul invitaţiei la sfinţire: a confirma o mărturie de credinţă. Sfânta Liturghie va fi celebrată de PS Anton Coşa.
Aşteptăm prezenţă şi rugăciunile dumneavoastră.
Pr. Andrei Dăscălaşu
