|
| © Vatican Media |
Credinţă şi speranţă pentru o pace justă
de Isabella Piro
Durerea şi suferinţa unei ţări martirizate de doi ani şi jumătate de război, dar şi credinţa şi speranţa că în curând se poate ajunge la o pace justă. Pe acest registru dublu s-a desfăşurat luni seara, 22 iulie 2024, la nunţiatura apostolică din Kiev, întâlnirea dintre cardinalul Pietro Parolin şi reprezentanţii Consiliului Bisericilor şi Organizaţiilor Religioase din toată Ucraina. Colocviul, marcat de multe mărturii, a încheiat a patra zi de vizită a secretarului de stat în ţara din Europa de Est, unde a ajuns la 19 iulie în calitate de trimis special al papei.
"Războiul este o temă foarte complexă - a spus cardinalul Parolin celor prezenţi -, dar ca denumire comună are durerea şi suferinţa". De aici, sublinierea puternică pentru "respingerea războiului" care "este unul din principiile fundamentale şi ale dreptului internaţional". Urmând ceea ce a reafirmat de atâtea ori Papa Francisc, secretarul de stat a amintit că "războiul nu poate fi folosit niciodată ca soluţie a problemelor prezente în comunitatea internaţională. Războiul este întotdeauna o înfrângere". Dar cu toate acestea, a continuat el, nu se stinge "speranţa că această situaţie de conflict se poate încheia cât mai curând şi se poate întoarce în Ucraina pacea, o pace justă". Această speranţă, a subliniat Parolin, este întărită de "marea bucurie de a colabora împreună, în pofida diferenţelor" care subzistă între organizaţiile religioase, dar mai ales trebuie înrădăcinată în credinţă. "În calitate de conducători religioşi, eu aş vrea ca în această seară să facem împreună un act de credinţă - a spus secretarul de stat -. Nimic nu este imposibil pentru Dumnezeu şi credinţa noastră poate transforma realitatea".
După aceea, oprindu-se asupra activităţii Sfântului Scaun, cardinalul a scos în evidenţă trei niveluri operative: primul este acela de "a ţine vie conştiinţa războiului din Ucraina", pentru că "astăzi există tendinţa de a uita conflictele. Câţi sunt ignoraţi? Există foarte mulţi şi chiar şi acest război cu timpul riscă să devină routine, un fapt ca toate celelalte, care nu mai are nici măcar onoarea reportajelor".
Al doilea nivel este ajutorul umanitar. "Din partea Sfântului Scaun - a spus el - există angajarea de a ajuta dintr-un punct de vedere umanitar populaţia ucraineană suferindă". O contribuţie concretă, a adăugat el, vine de la cardinalul elemoziner Konrad Krajewski, care în numele papei "aduce ajutoare de diferite genuri populaţiei locale". În afară de asta, secretarul de stat a reafirmat angajarea Sfântului Scaun pentru întoarcerea acasă a copiilor ucraineni transferaţi forţat în Rusia, precum şi pentru ajutoare, fie materiale fie spirituale, prizonierilor de război, cerând eliberarea lor.
Al treilea nivel, a mai explicat secretarul de stat, este cel diplomatic adevărat. "Existenţa diplomaţiei vaticane nu are alte motivaţii decât aceea de a ajuta la construirea păcii, la recuperarea păcii acolo unde ea s-a pierdut şi la prevenirea conflictelor care pot s-o pună în joc", a afirmat el, amintind misiunile pe care cardinalul Matteo Maria Zuppi le-a condus la Kiev, Moscova, Washington şi Pechin în calitate de trimis special al papei pentru Ucraina, precum şi participarea Sfântului Scaun, în relaţie cu aspectul umanitar şi în calitate de observator, la Platforma de Pace propusă de preşedintele ucrainean Volodimir Zelenski şi la Conferinţa despre Ucraina desfăşurată în iunie în Elveţia. Fără a uita apelurile repetate ale Papei Francisc pentru ţara martirizată.
"Desigur, noi nu vrem să înlocuim iniţiativa de pace a preşedintelui Zelenski, o sprijinim - a specificat Parolin. Însă ne gândim şi dacă pot să existe alte forme care, dacă sunt acceptate de ambele părţi, pot demara cărări de pace, drumuri de pace".
În cele din urmă, secretarul de stat s-a oprit asupra temei mobilizării generale, introdusă în Ucraina cu o lege pentru recrutarea soldaţilor intrată în vigoare în luna mai. "După părerea Sfântului Scaun, slujitorii de cult nu trebuie să fie implicaţi în această mobilizare - a evidenţiat el. Trebuie găsită o formă de a-i scuti, nu din motive de privilegiu, pentru că toţi trebuie să contribuim, ci pentru că, înainte de toate, păstorii în sine nu pot lua armele în mâini. Şi apoi datorită faptului că, dacă ar fi private comunităţile de păstorii lor, s-ar produce într-adevăr o daună foarte mare în cadrul societăţii însăşi", despuiată de ajutorul spiritual, de întărirea şi de sprijinul oferit de episcopi şi preoţi. "Aşadar este necesar ca păstorii şi preoţii să rămână în comunităţile lor şi să le susţină", a reafirmat el.
În sfârşit, cardinalul a îndemnat reprezentanţii Consiliului Bisericilor şi Organizaţiilor Religioase din toată Ucraina să "meargă înainte cu curaj în lucrarea voastră, împreună. Domnul să-i binecuvânteze pe toţi şi să grăbească ziua păcii juste în Ucraina, pentru care, cu ajutorul lui Dumnezeu, lucrăm cu toţii", a concluzionat el.
Înainte de întâlnirea din nunţiatură, cardinalul Parolin a mers în vizită la biserica catolică "Sfântul Nicolae", tot în capitală. În parohie, gestionată de Misionarii Oblaţi ai Neprihănitei, a dus salutul Papei Francisc. "Voi ştiţi cum Papa Francisc vă urmăreşte cu atâta afect şi cu atâta iubire şi are mereu o atenţie deosebită faţă de ţara voastră şi faţă de situaţia de război în care se află. Se roagă pentru voi şi nu încetează să dea şi semne concrete", a afirmat el. "Şi prezenţa mea aici vrea să fie un semn al iubirii şi al afectului pe care papa le nutreşte faţă de voi şi faţă de toată Ucraina", a adăugat cardinalul, încheind întâlnirea cu o rugăciune pentru pace.
Tot luni, la Kiev secretarul de stat a avut colocvii cu primul ministru Denis Şmîhal şi cu preşedintele parlamentului naţional, Ruslan Stefanciuc, mergând în vizită şi la "Verkhova Rada". Ambii, afirmă respectivele account instituţionale, au exprimat apreciere cardinalului pentru prezenţa sa în Ucraina, semn al atenţiei rezervate situaţiei din ţară, şi au manifestat recunoştinţă pentru sprijinul şi solidaritatea oferite de Sfântul Scaun poporului ucrainean prin ajutorul umanitar.
(După L'Osservatore Romano, 23 iulie 2024)
Traducere de pr. Mihai Pătraşcu
