Numeroasele efecte pozitive ale religiei
Avalanşa de cărţi despre meritele şi nemeritele prezenţei lui Dumnezeu şi a religiei pare să nu se termine. Una din ultimele lucrări subliniază contribuţiile numeroase şi pozitive ale creştinismului în societate.
Dinesh D'Souza, cercetător la Hoover Institution din Stanford University, a scris un volum intitulat "What's So Great About Christianity" (Regnery Publishing). Una din problemele majore - susţine el - este că se tinde să se ignore rolul pe care creştinismul l-a avut de-a lungul secolelor.
În acest sens, un loc comun este că după înaltele nivele de civilizaţie la care s-a ajuns în perioada greacă şi romană, lumea s-a prăvălit în întunericul evului mediu, răscumpărată numai graţie întoarcerii la izvoarele clasice în Renaştere. Perioada următoare de înaintare considerată cea a Iluminismului, care a deschis porţile pentru epoca modernă.
Distrugerea imperiului roman nu a fost opera creştinismului, subliniază autorul. A fost o combinaţie între decadenţa romanilor şi invazia barbarilor. În schimb, creştinismul, în bună parte graţie monahismului catolic, a ferit cunoaşterea şi ştiinţa şi i-a convertit pe barbari.
Şi arta, literatura şi muzica occidentale datorează mult creştinismului. Pentru multe secole artiştii necreştini produceau opere inspirate din teme creştine, adaugă D'Souza.
Şi noi avem multe pentru care suntem recunoscători creştinismului, cât priveşte evoluţia politicii în lumea occidentală, continuă cartea. Învăţătura lui Cristos conţinută în Mt 22,21, de a da Cezarului ce este al Cezarului şi lui Dumnezeu ce este a lui Dumnezeu, constituie originea separării dintre Biserică şi stat.
Limitarea puterii statului
Această separare nu ajută numai la prevenirea exceselor unui stat teocratic, ci dă naştere şi conceptului de guvern limitat, deoarece sugerează că puterea statului are o limită şi trebuie să respecte conştiinţa fiecărei persoane.
Laiciştii - avertizează D'Souza - tind să elimine din sfera publică elementul religios şi cel al moralei religioase, monopolizând astfel societatea cu viziunea lor. Pe baza acestui mecanism, credincioşii sunt consideraţi ca nişte cetăţeni din seria B. Separarea dintre Biserică şi stat nu trebuie să fie folosită împotriva creştinismului, ci trebuie să fie izvor de pace socială şi de libertate religioasă.
Demnitatea umană este o altă contribuţie meritorie a creştinismului, examinată de D'Souza. Învăţătura creştină nu numai că apără demnitatea păcătosului şi a celor care greşesc, ci invocă respect şi faţă de cei săraci şi cei respinşi. "Cristos a dobândit transformarea valorilor, în care cel din urmă devine cel dintâi şi în care valorile respinse într-o vreme devin idealurile umane cele mai elevate", explică autorul.
Prin intermediul apărării demnităţii umane, creştinismul a inspirat şi alimentat şi campaniile pentru a pune capăt sclaviei, pentru a promova democraţia şi autodeterminarea popoarelor, în afară de primele tentative de a formula o doctrină a drepturilor umane. Multe formulări moderne ale drepturilor umane fac apel la conţinuturi proprii ale creştinismului.
Declaraţia universală a drepturilor omului, adoptată de Naţiunile Unite în anul 1948 - subliniază D'Souza - se bazează pe premisa că orice viaţă umană are o valoare şi că toate vieţile sunt egale. Aceasta este o învăţătură care nu se găseşte în toate culturile şi religiile, dar care derivă din creştinism. Dacă Occidentul abandonează creştinismul riscă să ameninţe şi valorile de egalitate pe care el le-a adus lumii, avertizează autorul.
Întorcându-ne la tema politică, conform lui D'Souza, conceptul conducătorilor care trebuie să se considere ca slujitori ai altora a furnizat baza pentru buna guvernare politică şi socială. Prin urmare, un politician, un comerciant, un preot, etc., este chemat să slujească persoanele încercând să satisfacă nevoile lor.
Ridicarea societăţii
O altă contribuţie esenţială a creştinismului este marea importanţă atribuită căsătoriei şi familiei. Premisele pe care se întemeiază familia au fost introduse în societate de către creştinism, continuă cartea. În acest sens, familia nu mai este subordonată statului, ci este ridicată prin sacramentul Căsătoriei. Creştinismul a introdus şi condiţia consimţământului ambilor soţi pentru ca să existe Căsătorie; un element esenţial pentru a evita ca persoanele să îndure presiuni pentru a se căsători împotriva voinţei lor.
Preceptele creştine ale iubirii reciproce şi carităţii sunt la baza dezvoltării instituţiilor cum sunt spitalele şi orfelinatele, care astăzi sunt considerate normale de multe persoane care le-au uitat originile.
Creştinismul a avut un rol important şi în dezvoltarea capitalismului, conform lui D'Souza. Teologii din evul mediu au fost primii care au elaborat regulile fundamentale ale economiei şi mănăstirile răspândite în toată Europa au reprezentat centre importante de activitate economică.
Şi ştiinţa datorează mult creştinismului, în pofida faptului că de obicei este considerată în opoziţie cu religia. D'Souza citează discursul rostit de Benedict al XVI-lea la Regensburg, la 12 septembrie 2006, în care papa atribuie dezvoltarea ştiinţei moderne importanţei pe care creştinismul a atribuit-o religiei.
De fapt - adaugă autorul - ştiinţa modernă se bazează pe contribuţia creştinismului medieval şi marile descoperiri ştiinţifice au fost în mare parte opera creştinilor. Atât în universităţi, întemeiate de Biserică în timpul evului mediu, cât şi în mănăstiri, cunoaşterea ştiinţifică a fost ocrotită şi dezvoltată.
O forţă pozitivă
Contribuţia religiei la societate nu se limitează la trecut. Scriind în Los Angeles Times din 29 septembrie, Iam Buruma, notează că unele bestseller recente ar vrea să ne facă să considerăm că credinţa religioasă este semn de înapoiere şi de un comportament primitiv. "Ni se spune că religia este responsabilă de violenţe, asupriri, sărăcie şi multe alte rele", notează Buruma.
Religia nu este perfectă - admite el - dar în multe cazuri reprezintă o forţă pozitivă. În acest sens el citează exemplul recent al călugărilor birmani care au sfidat forţele de poliţie ale unui regim asupritor.
În acelaşi mod creştinii s-au implicat în apărarea democraţiei în ţări ca Filipine, Coreea de Sud şi China.
"Într-o lume de asuprire politică şi corupţie morală, valorile religioase oferă un univers moral alternativ", susţine Buruma.
Când religia este slăbită, ca în provincia canadiană Quebec, ies la iveală multe probleme sociale, a declarat arhiepiscopul de Quebec, card. Marc Ouellet. "Adevărata problemă în Quebec este golul spiritual generat de ruptura religioasă şi culturală", a afirmat în cadrul unui raport prezentat unei comisii guvernamentale la 30 octombrie.
După ceea ce prezintă Catholic Register la 2 noiembrie în privinţa acestor comentarii, tensiunile dintre religii şi culturi în Quebec se datorează în mare parte unei pierderi a culturii tradiţionale, ca şi unei crize a familiei şi a educaţiei. Cetăţenii - continuă cardinalul - au rămas "dezorientaţi, nemotivaţi, supuşi instabilităţii şi valorilor efemere şi superficiale".
Exponentul catolic a criticat şi retorica anticatolică prezentă în mass-media, care prezintă patrimoniul religios al provinciei ca ceva de care trebuie să se ruşineze şi să se mâhnească. O asemenea atitudine - a afirmat el - "distruge sufletul Quebecului".
O asemenea avertizare a fost formulată de episcopul irlandez de Limerick, Mons. Donal Murray, într-un discurs rostit la 6 noiembrie cu privire la raportul dintre sfera religioasă şi cea seculară. "Am trecut de la o societate în care credinţa şi manifestarea ei publică erau norma, la o societate care, în cel mai bun dintre cazuri, se ruşinează de orice vizibilitate publică a credinţei", a notat el.
Trăim într-o perioadă de contrast între credinţă şi ideologia laicistă, a spus Mons. Murray. Laiciştii ar vrea să ne facă să credem că "nu există răspuns la întrebările fundamentale cu privire la sensul şi la destinul vieţii umane".
Dimpotrivă, credinţa recunoaşte că nu trăim numai cu pâine şi ne plasează "pe un teren solid, liberi de a urmări ceea ce dorim cu adevărat ca indivizi şi ca societate". Argumente care sunt ca un antidot faţă de poliloghiile superficiale împotriva religiei care sunt aşa de mult la modă.
Pr. John Flynn, LC
Traducere de pr. Mihai Pătraşcu
