La invitaţia PS Petru Gherghel, cardinalul german Joachim Meisner, arhiepiscop emerit de Köln, a vizitat Dieceza de Iaşi în perioada 3-10 august 2015. Cardinalul a fost prezent în unele parohii şi centre pastorale şi s-a întâlnit cu preoţii, credincioşii şi persoanele consacrate la Iaşi, Bacău, Roman, Suceava şi Rădăuţi. Spre finalul vizitei a avut amabilitatea să ofere un interviu.

• Eminenţă, vă mulţumesc că aţi acceptat să răspundeţi la câteva întrebări. Cine este Joachim Meisner?

Joachim Meisner este un om de 81 de ani, care la vârstă fragedă a trebuit să fugă, să fie deportat din Silezia şi care tot timpul a încercat să aibă o prietenie intimă cu Isus.

• Ce înseamnă pentru dumneavoastră a fi cardinal?

O onoare, dar în acelaşi timp şi o greutate pe care eu o port cu iubire pe umerii mei; este o grijă şi o suferinţă pe care o am pentru Biserica lui Cristos, pentru poporul lui Dumnezeu.

• Veniţi din Germania. Care este situaţia Bisericii din Germania? Mă refer la dieceze, catolici, preoţi, călugări, vocaţii...

Situaţia din Germania este destul de grea. Aproape că nu mai avem seminarişti pentru sfânta Preoţie, sunt foarte puţini preoţi, foarte puţini călugări şi călugăriţe. Suntem constrânşi să unim diferite parohii pentru ca ele să poată fi îngrijite din punct de vedere pastoral. Din cauza divorţurilor şi a familiilor care au puţini copii am putea spune că nu mai există familii normale la noi. Sunt puţine naşteri şi multe înmormântări. În ciuda acestor semne negative, privim cu multă speranţă spre viitor şi încercăm, după puterile noastre, să-l prezentăm pe Cristos şi să vestim evanghelia cu credinţă şi iubire.

• De câte dieceze vorbim în Germania şi câţi catolici ar fi?

În Germania sunt 27 de dieceze şi, după statistici, catolicii sunt 27 de milioane.

• Ce a însemnat comunismul pentru Germania de Est şi care au fost cele mai mari dificultăţi pe care le-aţi trăit acolo?

Dumneavoastră ştiţi ce înseamnă comunismul pentru că l-aţi trăit. Comunismul a distrus icoana omului care a fost creat după chipul şi asemănarea lui Dumnezeu. Cu toate acestea, am încercat să facem faţă tuturor acestor dificultăţi şi, mulţumită Domnului, trăim o altă realitate. Eu am zis mereu în timpul socialismului pe care l-am avut la noi că socialismul este o filială a iadului şi sperăm că oamenii nu se vor mai întoarce niciodată la asemenea experienţe. Dificultăţile pe care le-am trăit în acele timpuri se referă înainte de toată la faptul că nu vedeam nici o perspectivă favorabilă. Însă nu ne-am descurajat.

• Au fost preoţi şi credincioşi închişi în Germania de Est?

Am avut foarte puţini preoţi şi credincioşi care efectiv au stat în închisoare. Însă se poate spune că întreaga ţară era o închisoare imensă, în care nu puteam să ne exprimăm aşa cum trebuie şi nu puteam să ne trăim credinţa aşa cum am fi voit.

Sunteţi de mai multe zile în Dieceza de Iaşi, în România. Care sunt impresiile despre România şi în special despre Dieceza de Iaşi?

Dacă mă gândesc la ceea ce am trăit în aceste zile aş putea spune că experimentez o nostalgie după o Biserică vie. Vitalitatea spirituală pe care am văzut-o şi am trăit-o în aceste zile împreună cu credincioşii şi preoţii este pentru mine un lucru minunat. Toate iniţiativele pastorale înţelepte pe care episcopii le au sunt pentru mine lucruri care m-au îmbucurat şi care îmi dau speranţă pentru un viitor mai bun.

• V-aţi întâlnit în aceste zile cu preoţii şi credincioşii din Iaşi, Bacău, Roman, Suceava, Rădăuţi.... Ce le-aţi spus?

Episcopul vostru m-a invitat să am câteva întâlniri cu preoţii şi credincioşii şi acest lucru m-a bucurat. Înainte de toate am vorbit preoţilor despre modul în care este privită la noi căsătoria şi familia şi cum ar trebui să fie privită în realitate de către toţi. Căsătoria este izvorul unei familii sănătoase. Dacă vrem să avem familii sănătoase şi rodnice este necesar să ne hrănim din Euharistie, să ne apropiem de masa sfântă, să-l primim pe Cristos. În acelaşi timp când dorim să ne apropiem de Euharistie trebuie avem şi starea necesară, adică să fim cu sufletul curat, în starea harului sfinţitor. Pentru aceasta avem la dispoziţie sacramentul Spovezii. Acestea au fost sacramentele despre care am vorbit împreună cu preoţii şi credincioşii.

• Au fost şi întrebări care vi s-au pus? Pe care o consideraţi mai importantă şi care a fost răspunsul?

Înainte de toate, ca să pot da un răspuns la această întrebare, ar trebui să-i întreb pe preoţi dacă pot să vă spun care au fost întrebările lor pentru mine. Trebuie să vă spun că ori eu am vorbit prea mult şi nu a fost timp suficient pentru ca preoţii să pună întrebări, ori preoţii n-au avut suficient curaj ca să îmi pună întrebări. Timpul a fost foarte limitat pentru că vorbeam de obicei câte 45 de minute, apoi mai adăuga episcopul anumite lucruri şi rămânea puţin timp pentru întrebări. Totuşi au fost întrebări pe care, în timpul mesei sau după prânz, unii preoţi mi le-au adresat personal. Şi le-am răspuns.

• Suntem în Anul Vieţii Consacrate. Dumneavoastră cum aţi devenit preot? Care este istoria vocaţiei dumneavoastră?

Da... m-am bucurat mereu că am devenit preot. Am avut mereu dorinţa de a deveni preot şi am nutrit această dorinţă, am cultivat-o şi m-am bucurat că Dumnezeu mi-a dat acest har. În iunie vedem cum cad stele şi în credinţa populară se zice că dacă cineva vede o stea căzând şi dacă-şi pune o dorinţă, acea dorinţă i se va împlini. Odată eram cu părinţii şi am văzut mai multe stele căzând. Atunci tata mi-a zis: "Ai cumva vreo dorinţă văzând aceste stele cum cad?" "Da, am!", am răspuns eu. "Putem să ştim şi noi ce dorinţă ai?", m-a întrebat mama. Eu le-am spus: "Da, aş dori să ajung preot". Şi această dorinţă am cultivat-o şi dacă m-aş mai naşte încă o dată aş vrea să devin tot preot, dar dacă este posibil fără mitră, deci nu episcop.

• Ce i-aţi spune unui tânăr care ar vrea să ajungă preot sau călugăr? Ce ar putea să găsească frumos în preoţie sau în viaţa consacrată?

Înainte de toate pe tânărul care mi-ar spune că vrea să devină preot sau călugăr l-aş felicita pentru că Dumnezeu şi-a pus mâna peste el. Iar dacă Dumnezeu şi-a pus mâna asupra lui atunci nu mai are dreptul nimeni să pună mâna asupra lui. Acest lucru înseamnă că nu mai există posibilitatea de a se căsători, de a înfiinţa o familie, pentru că familia lui va fi Biserica. I-aş spune unui asemenea tânăr: "Dăruieşte-i lui Dumnezeu întreaga inimă". Când am avut prima Liturghie (primiţia), o copilă mi-a compus o poezie: "Dacă vezi că lumea este neagră, întunecoasă şi rece, atunci vei fi numai o jumătate de preot. Dacă vrei să ai în faţa ta o lume plină de bucurie şi de strălucire, atunci să devii un preot dăruit cu totul lui Cristos". De aceea dacă cineva doreşte să devină preot sau călugăr să dorească acest lucru din toată inima, altfel mai bine nu. Dacă mă voi dărui lui Cristos total, voi fi fericit pentru toată viaţa şi fericiţi vor fi cei cu care eu voi colabora şi pentru care voi lucra din punct de vedere spiritual.

• În luna octombrie la Vatican se va desfăşura Sinodul Episcopilor dedicat familiei. Ce mesaj aţi avea pentru familii?

Dumnezeu care iubeşte familia, care preţuieşte şi însoţeşte familia este cel care trebuie să fie mereu în familie şi care să ne dirijeze, să ne arate drumul. Familia ar trebui să urmeze acest drum. În căsătorie şi în familie bărbatul şi femeia sunt invitaţi să lucreze cu Dumnezeu, să colaboreze cu el pentru perpetuarea speciei umane. Un bărbat se căsătoreşte cu o femeie şi în scurt timp ar trebui să vină pe lume o a treia fiinţă şi aceste trei fiinţe sunt de fapt chipul şi icoana lui Dumnezeu cel întreit. Eu le-aş spune familiilor să trăiască în aşa fel încât uniţi fiind cu Dumnezeu să se înţeleagă mereu între dânşii, să fie mereu alături de copii lor, pe care să-i însoţească cu dragoste şi în spirit de credinţă şi să privească mereu spre scopul vieţii lor.

V-aş ruga în final să lăsaţi un gând pentru cititorii noştri.

Pentru cămile pustiul este casa lor, locul unde pot să trăiască, deoarece au un simţ special pentru a descoperi oazele. Pentru lumea de astăzi mass-media este ca un pustiu care oferă tuturor tot felul de ştiri, nu întotdeauna cele mai bune şi mai potrivite. Consider că mijloacele de comunicare socială (radio, revista etc.) devin posibilităţi care pot hrăni credincioşii. Trăim într-o societate care are extraordinar de multe informaţii şi de aceea izvorul informaţiilor este pentru noi foarte important. Recomand ca fiecare să aibă un simţ aparte, un nas fin care să simtă acele informaţii care pot ajuta şi însoţi pentru a trăi cum se cuvine chemarea de creştini.

• Mulţumesc Eminenţă, mulţumesc, de asemenea, părintelui Alois Fechet care a asigurat traducerea şi lui Eduard Lucaci care a făcut înregistrarea.

Pr. Cornel Cadar

* * *

Joachim Meisner, cardinal al Bisericii Catolice de la 2 februarie 1983, s-a născut în Breslau, Silezia, Germania (azi Wroclaw, Polonia), la 25 decembrie 1933. A studiat la Seminarul de Erfurt (1959-1962). La 22 decembrie 1962 a fost hirotonit preot de episcopul Josef Freusberg, episcop auxiliar al Diecezei de Fulda.

Între anii 1963 şi 1975 a fost capelan Erfurt şi director diecezan al Caritas. În 1969 a obţinut doctoratul în teologie în cadrul Universităţii Gregoriana din Roma.

La 17 mai 1975 a fost numit episcop auxiliar de Erfurt, fiind consacrat episcop la 17 mai 1975. La 22 aprilie 1980, papa Ioan Paul al II-lea l-a numit episcop de Berlin. A fost, de asemenea, preşedinte al Conferinţei Episcopilor din Berlin (1982-1989). La 20 decembrie 1988 a fost numit arhiepiscop de Köln, misiune pe care a îndeplinit-o până în 2014 când a devenit arhiepiscop emerit. A fost episcop responsabil pentru a XX-a Zi Mondială a Tineretului (Köln, august 2005).

* * *

Momente din vizita cardinalului Meisner în Dieceza de Iaşi (3-10 august 2015):