Voluntariatul înseamnă, înainte de toate, întâlnirea cu frumusețea pe care celălalt o poate dărui prin prezența, generozitatea și slujirea sa. Anul acesta, tinerii chemați să fie în slujba pelerinilor au sosit la Cacica în ziua de 12 august, pentru a trăi împreună momente de comuniune și de pregătire sufletească. În această atmosferă de fraternitate și bucurie, ei s-au pregătit să-i întâmpine și să-i însoțească pe toți cei care aveau să sosească la sărbătoarea Reginei Păcii, devenind, prin slujirea lor discretă, parte din desăvârșirea acestei întâlniri. Ne-am împărțit în grupuri mai mici, pentru a avea răgazul de a ne cunoaște, dar și pentru a păși mai aproape de istoria și de oamenii locului. Am străbătut satul vreme de câteva ore, descoperindu-i, dincolo de locuri și povești, chipul viu al unei comunități care păstrează cu grijă memoria și tradițiile sale. În mijlocul acestei zile, dar și a celor ce au urmat, am așezat Sfânta Liturghie, ca pe un punct de întâlnire și de întoarcere la ceea ce ne adunase împreună. Apoi, în tihna serii, ne-am așezat la aceeași masă pentru cină, continuând, în jurul bucuriei simple de a fi împreună, comuniunea începută încă de dimineață.
Ziua de 13 august 2026 ne-a găsit în mijlocul naturii. Drumeția a fost, la rândul ei, un prilej de a descoperi frumusețea creației și de a ne lăsa întâmpinați de Dumnezeu în simplitatea lucrurilor. Mergând împreună, am redescoperit unul dintre chipurile atât de dragi spiritualității franciscane: acela al omului care nu străbate singur drumul, ci îl parcurge alături de fratele său, cu inima deschisă către tot ceea ce îl înconjoară. Pe dealuri, în liniștea naturii și ajutați de pr. Clement Tălin, OFMConv., și pr. Vlad Bejan, OFMConv., am avut răgazul de a privi lumea cu mai multă recunoștință, asemenea Sfântului Francisc, care a știut să recunoască în creație un dar și o chemare la laudă și eliberare de cele rele pentru a te hrăni cu pace. Drumul a devenit astfel mai mult decât o simplă călătorie prin frumusețea locului: a fost un exercițiu de comuniune, de răbdare și de contemplare, în care fiecare pas ne-a apropiat atât de natură, cât și unii de ceilalți.
În seara zilei de 13 august, am avut privilegiul de a primi relicvele Sfântului Francisc din Assisi care a fost în mijlocul nostru pe tot parcursul pelerinajului. Ora de rugăciune și Coroana franciscană au fost un prilej de contemplație a exemplului de credință și dăruire oferit de viața Sfântului Francisc. Sfânta Liturghie a fost urmată de un moment de adorație prin care, deși oboseala fizică și-a făcut simțită prezența, sufletul și-a amintit de odihna oferită de acest loc, un bun prilej de conștientizare a realității că suntem „scăldați în har”.
Am lucrat în trei departamente: unul pentru pregătirile momentelor liturgice, unul pentru organizarea logistică și unul media pentru a împărtăși bucuria cu toți cei de departe. Totodată, am lucrat împreună și pentru pregătirea cinei, momentul ce ne reunea la fiecare final de zi.
În cadrul Sfintei Liturghii de deschidere a pelerinajului, din ziua de 14 august, pr. Clement Tălin, OFMConv., preotul predicator al acestui an, ne-a încurajat să dăm voie luminii să pătrundă în inimile noastre și să îl purtăm pe Cristos atunci când mergem spre celălalt. Asemenea Mariei și Sfântului Francisc, să ne punem darul în slujba celuilalt pentru a-i da voie Domnului să lucreze în și cu inimile noastre.
Ajunul sărbătorii „Adormirea Maicii Domnului” l-a adus în mijlocul nostru pe PS Petru Sescu. Pe lângă Sfânta Liturghie de deschidere, celebrarea Căii Sfintei Cruci, a avut loc și Sfânta Liturghie pentru tineri și persoane consacrate care a fost celebrată de episcopul auxiliar de Iași. Părintele predicator i-a încurajat pe tineri să nu uite niciodată că orice chemare pe care el o pune în inima noastră vine și cu puterea și curajul de a o duce la îndeplinire. Noi trebuie doar, la fel ca Sfânta Maria și Sfântul Francisc, să rostim propriul „Da!” și să rămânem fideli răspunsului dat. Viața noastră a fost, este și va fi mereu sub privirea lui Isus și a Mamei sale.
Seara ne-a adunat apoi în jurul Mariei, în cadrul Privegherii mariane, când rugăciunea s-a împletit cu liniștea și lumina tremurătoare a lumânărilor. În mijlocul nostru au fost PS Iosif Păuleț, episcop de Iași, PS Petru Sescu, episcop auxiliar de Iași, PS Ulrich Neymeyr, episcop de Erfurt (Germania), și PS Claudio Cipolla, episcop de Padova (Italia). Am pornit împreună în procesiune, fiecare purtând în mâini o mică flacără, dar și propriile intenții, bucurii și neliniști. Pas cu pas, lumina fiecărei lumânări s-a unit cu lumina celorlalți, transformând drumul într-o adevărată rugăciune trăită împreună și un prilej de a ne aminti că, în relația cu Dumnezeu, frica nu are ultimul cuvânt, căci el „știe mai bine decât mine ce e bine pentru mine” și răspunde „la timpul lui”, nu la timpul nostru. De la Maria și Francisc putem învăța cum lucrurile mari pe care le reușim vin după perioade de nesiguranță și suferință pe care reușim să le depășim prin rugăciune și fidelitate. În noaptea dintre 14 și 15 august, am avut prilejul de a rămâne în rugăciune înaintea lui Cristos, în cadrul Adorației perpetue împreună cu Sfântul Francisc.
Sfânta Liturghie solemnă a hramului a fost celebrată de PS Iosif Păuleț, alături pe PS Claudio Cipolla, PS Ulrich Neymeyr, PS Petru Sescu și numeroși preoți. În cadrul omiliei, PS Claudio Cipolla a încurajat pelerinii să pună în fața Mariei propriile intenții, bucurii și greutăți, întrebări și rugăciuni, amintindu-și că, în toate acestea, nu sunt niciodată singuri. „Solemnitatea Adormirii Maicii Domnului este sărbătoarea unei mari speranțe. Ea ne vestește că promisiunea lui Dumnezeu cu privire la om este adevărată. Iubirea este mai puternică decât moartea. Binele săvârșit în timpul vieții nu se va pierde. Fidelitatea lui Dumnezeu este mai mare decât orice fragilitate a noastră”. Discreția Mariei a fost și rămâne o virtute căreia merită să îi facem loc și în inimile noastre.
După momentele de mulțumire și împărtășire din final, am plecat din Cacica cu mai mult decât am adus: bucuria întâlnirii și amintirea unor zile în care am învățat că a sluji înseamnă, înainte de toate, a dărui din tine și a primi, la rândul tău, darul celuilalt. Voluntariatul nostru la Cacica s-a încheiat, dar rămâne un alt drum, cel pe care fiecare dintre noi îl continuă acasă, purtând în suflet chipurile celor întâlniți, lumina rugăciunilor și bucuria de a fi împreună.
Mulțumim tuturor celor care au înălțat o rugăciune și un gând bun pentru reușita acestor zile, precum și tuturor binefăcătorilor știuți și neștiuți!
Alma-Mariana Ciobanu
Album foto
13-15 august 2026: Cacica: O bucurie care se dăruiește. Zile de voluntariat la Cacica. Foto: Mihăiță Timaru
Pelerinajul anual la Sanctuarul Maicii Domnului de la Cacica 2026, cu îndemnul „Prin Maria, cu Francisc, spre Euharistie”
