În sărbătoarea Preasfintei Treimi, duminică, 15 iunie 2014, a avut loc, la biserica Bărăţia din Bucureşti, o celebrare specială dedicată fericitului Anton Durcovici, episcop martir. Sfânta Liturghie a fost prezidată de parohul locului, pr. Eugen Bortoş. Predica a fost ţinută de părintele Emil Moraru, care a amintit motivul celebrării în acest lăcaş de cult, şi anume că multe dintre activităţi preotul Anton Durcovici le-a desfăşurat pe lângă biserica "Bărăţia". Amintim câteva dintre ele.
- Ca prefect al Seminarului "Sfântul Duh", Anton Durcovici era mereu alături de seminarişti la momentele liturgice importante care aveau loc în această biserică, cum erau, de exemplu, Requiemurile pontificale sau Liturghiile prezidate de însuşi arhiepiscopul Raymund Netzhammer.
- Fiind direct implicat în problemele scolastice ale arhidiecezei, Anton Durcovici a vizitat de multe ori biserica şi şcolile de la "Bărăţia" pentru a obţine autorizaţiile de funcţionare.
- La 21 august 1920, preotul Anton Durcovici primeşte alte numiri importante din partea arhiepiscopului Raymund Netzhammer: director al Convictului "Sfântul Andrei", rector al capelelor şcolilor catolice arhiepiscopale din Bucureşti, precum şi oficiul de predicator la biserica Sancta Maria Gratiarum din Bucureşti
- Multe dintre asociaţiile de laici coordonate sau care îl aveau ca spiritual pe părintele Anton Durcovici (Congregaţia Mariană a Bărbaţilor şi Tinerilor, Asociaţia "Mamele Creştine", Ordinul Terţiarelor "Sfântului Francisc", Acţiunea Catolică, Asociaţia "Fiicele Mariei", Societatea pentru confecţionarea odăjdiilor bisericeşti) şi-au desfăşurat activitatea în Parohia "Bărăţia", într-o sală pusă la dispoziţie de călugăriţele din Institutul "Sfânta Maria" sau în sălile viitorului Salon "Tomis". Unele Liturghii ale acestor grupări de laici se celebrau în biserica Sancta Maria Gratiarum.
Biserica "Bărăţia" a fost pentru fericitul Anton Durcovici unul dintre cele mai frecventate lăcaşuri de cult din Bucureşti, precum şi un spaţiu în care şi-a desfăşurat mulţi ani de formare şi activitate. Cu siguranţă, experienţele trăite aici l-au ajutat în maturizarea umană şi spirituală, ceea ce l-au condus spre moartea martirică, în ziua de 10 decembrie 1951, în temniţa din Sighetu Marmaţiei.
Pr. dr. Emil Moraru
