Marţi, 21 ianuarie 2003, la ora 17.00, a avut loc, la biserica romano-catolică "Sfântul Anton" din Iaşi, cea de-a patra întâlnire din programul Săptămânii de rugăciune pentru unitatea creştinilor.
Printre cei care au slujit la altar amintim, din partea romano-catolică: pr. Tadeusz Rostworowski SJ, pr. Iulian Ianoş, pr. Cornel Cadar; din partea ortodoxă: pr. Gheorghe Popa, prodecanul Facultăţii de Teologie Ortodoxă "Dumitru Stăniloaie", pr. Dan Sandu, pr. Daniel Danielescu, pr. Toma Dumitru.
Pr. Iosif Comoraşu, parohul comunităţii gazdă, a mărturisit că Săptămâna de rugăciune a fost începută cu speranţa că se fac paşi importanţi spre dorinţa lui Isus Cristos de a fi cu toţii una. Chiar dacă nu am fost la înălţimea chemării lui Dumnezeu sau nu am ştiut să răspundem prompt chemării, Dumnezeu a fost şi continuă să fie mereu la fel de prezent, dorind să fie capul unei singure familii.
În sfera aceleiaşi teme fundamentale a Săptămânii de rugăciune, tema comorii pe care o purtăm în vase de lut, a fost ales şi versetul central al acestei seri: "Pentru ca şi viaţa lui Isus să se arate în trupul nostru muritor" (2Cor 4,11). Lecturile care au aprofundat această idee au fost luate din Esd 1,1-4, Ps 49,5-8,14-23, Rom 6,6-14 şi Mc 9,33-37.
Preotul predicator Gheorghe Popa i-a invitat pe cei prezenţi să mediteze din lectura evanghelică asupra criteriilor care trebuie avute în vedere pe calea către unitate în această lume. Un prim criteriu pus în evidenţă a fost cel al slujirii: Isus ne întinde mâna prin chipul şi asemănarea sa din fiecare om. De aceea, părinţii trebuie să-i primească pe copii, soţul să-şi primească soţia şi invers, o generaţie să o accepte pe alta ca pe un dar. Din scrierile sfântului Maxim Mărturisitorul, cel care a înţeles unitatea creştină ca fiind iubire şi dăruire, părintele a extras ideea potrivit căreia iubirea adevărată este acea stare a sufletului prin care omul îl iubeşte mai mult pe creator decât pe creatură; mai precis, iubeşte creaţia datorită celui care a creat-o. Un al treilea criteriu, luat din exemplul sfinţilor Anton de Padova şi Francisc din Assisi, îl reprezintă virtutea sărăciei benevole; nu este o sărăcie materială, fizică, socială, ci în sensul de a ne elibera de verbul a avea pentru a face trecerea spre verbul a deschide, a ne deschide inima spre Dumnezeu, a recunoaşte că tot ce avem este din darul lui Dumnezeu către noi.
După omilie a urmat Rugăciunea credincioşilor, recitarea în comun a rugăciunii Tatăl nostru, schimbul frăţesc al unui semn de pace şi binecuvântarea cu relicva sfântului Anton.
Un moment de o semnificaţie deosebită a fost când toţi cei prezenţi s-au prins mână de mână şi s-au rugat cu cuvintele învăţate de însuşi Mântuitorul nostru Isus Cristos, spunând Tatăl nostru...
Părintele Cornel Cadar, mulţumind părintelui predicator, părintelui gazdă şi tuturor celor prezenţi, a încheiat cu invitaţia adresată credincioşilor de a lua parte la aceste celebrări şi în serile următoare, dar, mai important, de a se ruga şi în familiile lor.
Romeo Neculai şi Cristinel Farcaş
