"A fi episcop astăzi. Demnitatea şi dificultăţile unei misiuni" - aceasta a fost tema Colocviului Ecumenic Internaţional care s-a desfăşurat la Durău în perioada 17-19 septembrie. Având participarea a mai mulţi episcopi din străinătate şi din România: romano-catolici, greco-catolici şi ortodocşi, colocviul a avut în program conferinţe, discuţii în grupuri mici şi în plen, rugăciune... Întâlnirea a însemnat o reflecţie comună asupra demnităţii şi rolului episcopului. Din partea Episcopiei de Iaşi au participat PS Petru Gherghel şi PS Aurel Percă. Joi, 19 septembrie, a fost redactat un comunicat final pe care îl redăm în întregime.
Comunicat privind Colocviul ecumenic internaţional A fi episcop astăzi. Demnitatea şi dificultatea unei misiuni
Durău, 17-19 septembrie 2002
În zilele de 17-19 septembrie 2002 au avut loc, la Centrul Cultural Pastoral "Sfântul Daniil Sihastru l" - Durău (jud. Neamţ), lucrările Colocviului Ecumenic Internaţional: "A fi episcop astăzi. Demnitatea şi dificultăţile unei misiuni".
Întrunirea a fost organizată de Mitropolia Moldovei şi Bucovinei în cooperare cu Secretariatul de Stat pentru Culte - Bucureşti, Episcopia Romano-Catolică de Iaşi şi Dieceza Romano-Catolică de Padova (Italia). Participanţii (episcopi ortodocşi, romano-catolici şi greco-catolici din România, Grecia, Italia şi Republica Moldova) au abordat împreună teme pastorale majore privind rolul şi responsabilităţile misiunii episcopale în Biserică şi în lumea de astăzi.
Reflecţia comună, desfăşurată într-o atmosferă de rugăciune şi frăţietate, ne-a ajutat să redescoperim tradiţia comună a celor două Biserici, Catolică şi Ortodoxă, şi valorile fundamentale ale credinţei noastre în Cristos. Colocviul s-a concentrat asupra a trei direcţii fundamentale ale demnităţii de episcop: păstor al Bisericii locale şi păstrător al credinţei universale, părinte spiritual într-un context secularizant, învăţător al evangheliei într-o lume pluralistă.
.
La încheierea lucrărilor colocviului, s-au formulat următoarele concluzii:
Misiunea episcopală este un dar al lui Dumnezeu şi în acelaşi timp o mare responsabilitate asumată personal, comunitar şi solidar. Episcopul este icoana lui Cristos, arhiereul cel veşnic, în comunitatea pe care o păstoreşte, este slujitor şi mărturisitor al prezenţei active a lui Cristos, prin Duhul Sfânt, în Biserica sa.
În calitate de păstor spiritual şi urmaş al sfinţilor apostoli, episcopul conduce poporul credincios către mântuire nu în locul lui Cristos, ci în comuniune cu Cristos, fiind prim învăţător al evangheliei şi prim slujitor al evangheliei, iar eparhia sa este epifania (manifestarea) Bisericii universale într-un loc determinat geografic.
Episcopul exercită slujirea sa de părinte şi păstor al Bisericii locale, împreună cu clerul şi cu toate unităţile şi instituţiile bisericeşti din eparhia sa: diferite consilii eparhiale pastorale, parohii, mănăstiri, comunităţi de viaţă consacrată, şcoli, centre culturale, instituţii caritative, organizaţii creştine laice etc. Astfel, el este simbolul unităţii şi cheamă la comuniune în iubirea lui Cristos pe cei de aproape şi pe cei de departe, revărsând lumina credinţei şi a iubirii divine în locurile unde este dezbinare, fragmentare, îndepărtare de Dumnezeu.
Episcopul este părinte spiritual în Biserică şi, de aceea, întreaga sa lucrare pastorală trebuie să facă din Biserica locală o familie spirituală care trăieşte în iubirea Preasfintei Treimi: Tatăl, Fiul şi Duhul Sfânt. În faţa lui Cristos, arhiereul cel veşnic, episcopul este responsabil de toţi cei încredinţaţi lui spre păstorire pe calea mântuirii şi desăvârşirii spirituale. De aceea, el trebuie să se roage necontenit pentru mântuirea tuturor. Pastoraţia are ca scop întărirea comuniunii ecleziale, promovarea mai intensă a reconcilierii şi a vieţii duhovniceşti, prin carismele şi darurile revărsate de Duhul Sfânt asupra membrilor Bisericii.
Episcopul este învăţător al cuvântului lui Dumnezeu, el învaţă cu autoritate în numele lui Cristos şi veghează la păstrarea dreptei credinţe. Pentru a fi un bun învăţător al fiilor săi duhovniceşti, episcopul trebuie să trăiască necontenit ca discipol al lui Cristos, smerit şi milostiv. El ascultă cuvântul lui Dumnezeu şi este atent la suferinţa lumii, ca să lucreze pentru realizarea comuniunii dintre oameni, prin împărtăşirea cu Cristos euharistic şi întâlnirea cu chipul lui Cristos din semenii noştri.
Azi, în contextul pluralismului cultural şi religios în care îşi desfăşoară activitatea, episcopul, prin toată slujirea sa, orientează lumea către Cristos cel răstignit şi înviat, Creatorul şi Mântuitorul lumii. Într-o lume marcată de secularizare şi individualism, slujirea episcopală mărturiseşte iubirea Sfintei Treimi, arătată şi împărtăşită de Cristos lumii, cheamă la reconciliere şi comuniune, la solidaritate şi cooperare.
În societatea ameninţată de uniformizare şi standardizare, prin episcopii ei, Biserica apără unicitatea şi demnitatea persoanelor umane, create după chipul lui Dumnezeu, şi propune o democraţie bazată nu numai pe reguli, ci şi pe valori. Fiind sensibilă la suferinţele şi dificultăţile cu care se confruntă cei defavorizaţi, oameni sau popoare, Biserica gândeşte în mod universal şi solidar cu cei umiliţi din toată lumea.
Forţa creştinismului constă în sinteza dintre credinţă, cultură şi viaţă. De aceea, episcopul urmează tradiţia Bisericii nedespărţite care a exprimat unicitatea mesajului mântuitor al evangheliei, în culturi diferite, astfel încât să transmită diferitelor generaţii de oameni bucuria credinţei, a speranţei şi a vieţii în Cristos.
Întâlniri şi consultări dintre episcopii diferitelor Biserici creează condiţiile promovării dialogului sincer şi căutării de soluţii adecvate la problemele cu care se confruntă toţi creştinii în societatea de azi.
Întrajutorarea şi schimburile de experienţă pastorală între Biserici contribuie la apropiere şi solidaritate creştină între diferite popoare ale lumii.
Dată fiind experienţa spirituală deosebit de bogată şi atmosfera frăţească a colocviului, participanţii au exprimat dorinţa de a organiza şi în viitor astfel de colocvii episcopale cu teme pastorale.
