Văleni

Prezentare

(Lumina creştinului, martie 1993, p. 5)

Satul Văleni face parte din comuna Parincea, judeţul Bacău şi este aşezat pe dreapta pârâului Răcătău, la confluenţa cu râul Corniţel, la sud-vest de satul reşedinţă de comună, la o distanţă de trei km, fiind legat de acesta direct printr-un drum nepietruit şi prin şoseaua modernizată care străbate satul Mileşti, la o distanţă de şapte km. Satul este aşezat pe o suprafaţă de 41 ha, cu o populaţie de 718 locuitori, 207 locuinţe.

Din punct de vedere administrativ, satul Văleni, din 1864 când au luat fiinţă comunele şi plăşile, a făcut parte din comuna Mileşti, plasa Bistriţa de Jos, judeţul Bacău, până în anul 1906, când comuna s-a desfiinţat. De la această dată satul s-a afiliat comunei Parincea, cu toate schimbările şi modificările în structură până în zilele noastre. Pe o perioadă scurtă a mai făcut parte din comuna Horgeşti (1965 - 1969).

Din punct de vedere istoric, aşa cum reiese din documentele de specialitate, Văleni a luat fiinţă prin anul 1840, cetăţenii satului, venind din satul Chiftelniţa, astăzi dispărut. Satul s-a constituit pe moşia aceluiaşi boier pe care fiinţa şi satul Chiftelniţa: Petru Sturza. S-a luat denumirea de Văleni, pentru că cetăţenii au coborât în vale de la satul dispărut. După "Dicţionarul geografic" de G. Lehovari, în anul 1835 satul nu exista, la fel şi după harta ofiţerilor ruşi, în anul 1835.După "Contribuţii la studiul organizării administrative a satelor Moldovei" de la V.C. Nicolau, populaţia în Văleni a început să se stabilească încetul cu încetul. În anul 1840 satul număra 10 familii, iar în 1846, 24 familii.

Locuitorii sunt români, de religie catolică. Ei au vorbit din totdeauna limba română.

În anul 1850, prin ajutoarele şi ofrandele date de credincioşii satului cât şi de alţi locuitori catolici din satele vecine, au construit, la sud de râpă, o biserică din lemn. În anul 1939, aceasta este mutată la nord de râpă.

Construirea noii biserici a durat din 1939 până în 1946. Fondurile băneşti, muncile cu braţele şi atelajele, au fost suportate de credincioşii din Văleni şi în mare parte de parohul de atunci, preotul Albert Weber.

Biserica este construită din temelie de beton, cărămidă, şartpantă de lemn, acoperită cu ţiglă. Are două încăperi: una constituie corpul propriu-zis al bisericii, destinat cultului, iar alta, sacristia, în care se păstrează odăjdiile. Ocupă o suprafaţă clădită de 252 m5. Arhitectura este în stil roman, adaptat la stilul românesc, cu streşini largi.

Altarul este simplu, din lemn de esenţă moale. Orga este mică, clasică. Interiorul - plafoanele şi pereţii - a fost zugrăvit şi pictat cu câteva tablouri, în culori de ulei, de către pictorul Negrescu în anul 1957.

Biserica a fost sfinţită în 1946, de către episcopul Marcu Glaser.

În 1958, alături de biserica actuală, a fost construită şi casa parohială.

În anul 1974, biserica a fost renovată complet, interior şi exterior şi adaptată cultului potrivit normelor celui de-al II-lea Conciliu Vatican. Acoperişul de ţiglă a fost înlocuit cu tablă zincată.

În anul 1976, interiorul a fost zugrăvit şi pictat în culori de apă, picturile fiind încadrate în ornamentaţii artistice, împodobite în foiţă de aur, de fraţii Miltaller din Arad. Cheltuielile au fost suportate de credincioşi.

Este demn de remarcat faptul că Parohia Văleni, care la începuturile ei administra 27 de localităţi, în prezent mai are numai o singură filială - Varniţa, la nouă km nord de Văleni. Are o biserică construită prin iniţiativa preotului Albert Weber în 1957 din paiantă acoperită cu draniţă. Aici sunt trei familii şi şase credincioşi. Pe parcursul a 30-40 de ani, celelalte localităţi s-au transformat în parohii de sine stătătoare: Arini, (Găiceana), Gioseni, Horgeşti, Vladnic şi Chetriş.

La 31 decembrie 1992, Parohia Văleni avea 207 familii, 718 suflete, iar pe parcursul anului trecut s-au înregistrat opt botezuri, patru cununii şi nouă înmormântări.

Să dea bunul Dumnezeu ca această monografie să fie o puternică încurajare şi pentru ceilalţi credincioşi ai diecezei de Iaşi, care construiesc case de locuit pentru Creatorul a toate.

Pr. Iosif Gherghel