de dr. Bianca Hanganu
Alcoolul însoţeşte istoria omenirii de mii de ani, fiind una dintre primele substanţe obţinute printr-un proces biochimic controlat: fermentaţia. Cele mai vechi dovezi arheologice indică producerea băuturilor fermentate încă din perioada neolitică, cu aproximativ 7000-9000 de ani î.Cr., în regiuni precum China, Caucaz şi Mesopotamia.
Băuturile fermentate aveau concentraţii alcoolice reduse şi erau adesea mai sigure decât apa contaminată. În acest context, consumul de alcool era comun tuturor, inclusiv femeilor însărcinate, fără ca sarcina să fie percepută ca o stare biologică vulnerabilă în sensul modern.
În anul 1973, pediatrii americani Kenneth Lyons Jones şi David W. Smith descriu, pentru prima dată, un tipar clinic clar la copiii mamelor alcoolice. Ei observă o combinaţie specifică de trăsături faciale, întârziere de creştere şi afectare neurologică şi introduc termenul de "Fetal Alcohol Syndrome" sau "sindrom alcoolic fetal".
Cercetările din deceniile următoare au arătat că sindromul alcoolic fetal clasic reprezintă doar o parte a problemei. Mulţi copii expuşi la alcool prenatal dezvoltă dificultăţi cognitive, de atenţie, comportamentale şi sociale. Astfel ia naştere conceptul de tulburări din spectrul alcoolic fetal, care reflectă diversitatea şi complexitatea efectelor alcoolului asupra creierului în dezvoltare.
Alcoolul trece liber prin placentă, astfel că fătul este expus la (aproape) aceeaşi concentraţie ca mama. Însă fătul este mult mai vulnerabil comparativ cu adultul, deoarece ficatul său este imatur şi nu poate descompune eficient alcoolul. Astfel, alcoolul şi produşii săi toxici rămân mai mult timp în circulaţia fetală, prelungind efectele nocive asupra celulelor aflate în plină dezvoltare (în special asupra creierului).
Studiile moderne arată că alcoolul afectează direct celulele creierului copilului aflat în dezvoltare: le poate distruge, le poate împiedica să se dezvolte corespunzător, le face mai vulnerabile. Primele două-trei luni de sarcină sunt extrem de importante, deoarece atunci se formează organele copilului şi trăsăturile feţei. Dacă fătul este expus la alcool în această perioadă, pot apărea malformaţii şi modificări ale feţei care sunt caracteristice sindromului alcoolic fetal: cap mai mic decât normalul pentru vârstă, reducerea volumului anumitor zone ale creierului, dificultăţi în funcţiile cognitive. Pe parcursul copilăriei, aceste modificări se pot traduce prin probleme de atenţie, memorie, învăţare şi reglare emoţională, nivel intelectual variabil, precum şi dificultăţi în planificare, organizare şi controlul impulsurilor. Alte modificări sunt netezirea zonei dintre nas şi buza superioară, subţierea buzei superioare şi deschiderea mai mică a ochilor. Aceste semne sunt adesea mai uşor de observat la naştere şi în copilăria timpurie, putând deveni mai puţin evidente odată cu creşterea. Alcoolul poate afecta şi sistemele senzoriale, ducând la probleme de vedere sau auz, care pot contribui suplimentar la dificultăţile de dezvoltare şi adaptare ale copilului.
Din punct de vedere funcţional, unii nou-născuţi pot avea dificultăţi de alimentaţie, pot suge mai greu, pot avea tulburări de somn sau pot fi neobişnuit de iritabili ori sensibili la stimuli.
Problemele de comportament şi de adaptare socială sunt frecvente şi pot duce la dificultăţi şcolare, tulburări emoţionale şi, în unele cazuri, la un risc crescut de implicare în conflicte sociale sau cu urmări legale. Aceste efecte sunt permanente, însă intervenţiile timpurii, sprijinul educaţional şi terapeutic adecvat pot îmbunătăţi semnificativ calitatea vieţii şi funcţionarea copilului pe termen lung.
În ceea ce priveşte siguranţa consumului de alcool în sarcină, consensul comunităţii medicale internaţionale este clar: nu există o doză sigură de alcool în timpul sarcinii. Din acest motiv, recomandarea este abstinenţa totală pe întreaga durată a sarcinii.
