Luna mai, cunoscută în evlavia creştină drept "luna florilor", ocupă un loc aparte în viaţa Bisericii, fiind dedicată în mod special Sfintei Fecioare Maria, Regina lunii mai. Nu este doar o frumoasă tradiţie, ci şi o expresie minunată a iubirii şi a recunoştinţei credincioşilor faţă de aceea pe care Dumnezeu a ales-o drept "floarea aleasă" a umanităţii, cea care l-a oferit lumii pe Mântuitorul.

Maria este floarea care a înflorit în tăcerea şi umilinţa din Nazaret, dar a cărei frumuseţe a rodit pentru întreaga lume. În ea contemplăm nu doar un ideal, ci o prezenţă maternă vie, apropiată de fiecare dintre noi. De aceea, pietatea poporului creştin faţă de Maica Domnului s-a exprimat de-a lungul veacurilor prin rugăciuni simple, dar pline de iubire: Rozariul, Litania Lauretană - cântată pe diferite melodii, devoţiunile din luna mai, procesiunile şi pelerinajele.

Această pietate mariană nu este o formă superficială de devoţiune, ci o cale sigură spre Cristos. În lucrarea sa Expositio Evangelii secundum Lucam (Comentariu la Evanghelia după Luca), Sfântul Ambroziu spune despre Maria că este modelul Bisericii în ordinea credinţei, a iubirii şi a unirii perfecte cu Cristos. Privind la ea, învăţăm să spunem şi noi "da" lui Dumnezeu în viaţa noastră, chiar şi atunci când drumul nu este uşor.

Un exemplu simplu, dar profund al acestei iubiri faţă de Maica Domnului îl întâlnim adesea în comunităţile noastre. O bătrână credincioasă, poate fără multă şcoală, dar cu o inimă plină de credinţă, nu lasă să treacă nicio seară fără să aprindă o lumânare în faţa icoanei Maicii Domnului şi să recite Rozariul cu multă pietate. Pentru ea, Maria nu este o figură îndepărtată, ci o mamă căreia îi încredinţează grijile, durerile şi speranţele sale. În această fidelitate zilnică se ascunde o teologie vie, trăită, care uneori spune mai mult decât multe cuvinte.

Sfântul Bernard de Clairvaux ne îndeamnă cu încredere: "Respice stellam, voca Mariam..." - "Priveşte la stea, cheam-o pe Maria! În pericole, în nelinişti, în îndoieli, gândeşte-te la Maria, invoc-o pe Maria!" (Omilia II, 17). Acest îndemn rămâne actual şi astăzi, într-o lume marcată de incertitudini şi căutări. Maria este steaua care ne conduce spre Cristos, lumina care nu se stinge în noaptea încercărilor.

În acelaşi timp, luna mai ne invită să ne reînnoim viaţa spirituală în lumina planului pastoral al diecezei noastre, sintetizat în mottoul: "Înflăcăraţi de iubirea lui Cristos". Nu întâmplător, primul an este dedicat temei "Euharistia ne hrăneşte speranţa". Între Maria şi Euharistie există o legătură strânsă: trupul pe care îl primim în Sfânta Împărtăşanie este acelaşi pe care ea l-a purtat în sânul său imaculat. Maria este, într-un sens adânc, prima "păstrătoare vie" a lui Cristos. De aceea, apropierea de Maica Domnului ne conduce întotdeauna spre Euharistie. Ea ne învaţă să-l primim pe Cristos cu credinţă, să-l purtăm în viaţa noastră şi să-l oferim mai departe celorlalţi prin iubire şi slujire. Într-o lume însetată de speranţă, creştinul hrănit de Euharistie şi însoţit de Maria devine el însuşi un semn de lumină.

Să trăim, aşadar, această lună mai cu inimă deschisă, redescoperind frumuseţea devoţiunii mariane şi lăsându-ne înflăcăraţi de iubirea lui Cristos. Sub ocrotirea Maicii Domnului, să creştem în credinţă, în speranţă şi în iubire, pentru ca viaţa noastră să devină, asemenea unei flori, o ofrandă plăcută lui Dumnezeu.

+ Iosif Păuleţ, episcop de Iaşi