În ritmul liturgic al lunii iunie, Biserica îşi îndreaptă privirea cu o intensitate aparte spre două izvoare de iubire şi speranţă: Inima Preasfântă a lui Isus şi Inima Neprihănită a Mariei. Celebrările din 12 şi 13 iunie de anul acesta nu sunt doar două sărbători consecutive, ci expresia unei devoţiuni vii, cultivate de poporul credincios de-a lungul generaţiilor şi trăite în mod constant în fiecare primă vineri şi primă sâmbătă din lună. În spiritualitatea catolică, aceste două Inimi nu pot fi separate: Inima Fiului şi Inima Mamei bat în acelaşi ritm al iubirii milostive şi al dăruirii totale lui Dumnezeu.

Devoţiunea faţă de Inima lui Isus ne conduce în centrul misterului răscumpărării. În evanghelie, din coasta străpunsă a lui Cristos au curs sânge şi apă, semne ale sacramentelor şi ale naşterii Bisericii. Încă din primele veacuri creştine, Sfinţii Părinţi au contemplat această iubire fără margini. Sfântul Augustin scria: "Coasta lui Cristos a fost străpunsă atunci când el era atârnat pe cruce, iar de acolo au izvorât sacramentele Bisericii" (In Ioannis Evangelium Tractatus, 120, 2). În Inima lui Isus descoperim iubirea care nu oboseşte să ierte, să caute şi să ridice omul căzut. De aceea, primele vineri din lună au devenit pentru mulţi credincioşi catolici ocazii de spovadă, împărtăşanie şi reînnoire sufletească.

La rândul ei, devoţiunea către Inima Neprihănită a Mariei ne învaţă răspunsul perfect al omului la chemarea lui Dumnezeu. Inima Mariei este inima care ascultă, păstrează şi meditează cuvântul Domnului. Ea rămâne aproape de Fiul său în toate momentele vieţii, până la cruce şi apoi în bucuria învierii. Într-un frumos comentariu la Evanghelia după Sfântul Luca, Sfântul Ambroziu îndemna: "Maria păstra toate acestea în inima ei; să fie, aşadar, în fiecare dintre voi sufletul Mariei, pentru a-l preamări pe Domnul" (Expositio Evangelii secundum Lucam, II, 26). Primele sâmbete din lună devin astfel şcoli ale rugăciunii, ale reparaţiei şi ale încrederii filiale în ocrotirea Maicii Domnului.

Aceste devoţiuni populare au o mare valoare pastorală şi astăzi. Ele păstrează vie credinţa în familii, întăresc comunităţile şi îi apropie pe oameni de sacramente. În contextul Anului Pastoral din Dieceza de Iaşi - "Euharistia ne hrăneşte speranţa" -, contemplarea celor două Inimi capătă o lumină aparte. Euharistia este darul Inimii lui Cristos pentru lume: pâinea vie care hrăneşte speranţa noastră în încercări şi nesiguranţe. Totodată, Maria este femeia euharistică prin excelenţă, cea care l-a purtat pe Isus în sânul ei şi care continuă să-i conducă pe credincioşi spre Fiul său prezent în Sfânta Împărtăşanie.

Nu este întâmplător faptul că, în apropierea acestor sărbători, Biserica celebrează şi Naşterea Sfântului Ioan Botezătorul, în ziua de 24 iunie, când în Catedrala "Sfânta Fecioară Maria, Regină" din Iaşi vor fi hirotoniţi noi preoţi. Chemarea sacerdotală izvorăşte tot din Inima lui Cristos, Marele Preot veşnic, şi se formează sub privirea maternă a Mariei. Preotul este chemat să fie martor al iubirii milostive a lui Dumnezeu, om al Euharistiei şi slujitor al speranţei pentru poporul încredinţat lui. Într-o lume adesea marcată de teamă şi individualism, preotul trebuie să poarte în propria inimă compasiunea Inimii lui Isus şi disponibilitatea Inimii Mariei.

Luna iunie ne oferă, aşadar, ocazia de a redescoperi frumuseţea acestor devoţiuni care au hrănit credinţa atâtor generaţii. Privind spre Inima lui Isus şi spre Inima Mariei, credincioşii găsesc nu doar modele de viaţă spirituală, ci adevărate izvoare de pace, curaj şi speranţă. În Euharistie, aceste două inimi continuă să conducă Biserica spre iubirea care nu trece niciodată.

+ Iosif Păuleţ, episcop de Iaşi