de av. Mihaela Ciobanu

- Ion Tănase (Iaşi). "În anul 2020, am fost victima unui accident de circulaţie, iar autoturismul conducătorului auto care a provocat accidentul era asigurat la City Insurance Asigurare Reasigurare, societate de asigurare care este în faliment. În timpul procesului penal, am depus la Fondul de Garantare o cerere de despăgubiri, iar în luna mai 2026 am primit decizia de acordare a despăgubirilor, dar suma aprobată este mult mai mică decât cea solicitată. Cum aş putea desfiinţa această decizie?"

Potrivit art. 13 alin. 5 din Legea 213/2015 privind Fondul de Garantare a Asiguraţilor, împotriva deciziei se poate formula contestaţie în termen de 30 de zile de la comunicarea acesteia la instanţele civile de la sediul Fondului. Data comunicării este cea menţionată pe plicul poştal, nu data emiterii deciziei de către Fondul de Garantare a Asiguraţilor.

Instanţele civile competente să soluţioneze cauza sunt cele de la sediul Fondului de Garantare, adică Judecătoria sectorului 2 Bucureşti sau Tribunalul Bucureşti, în funcţie de suma pe care aţi solicitat-o.

Conform art. 94 pct. 1 lit. k din Codul de Procedură Civilă, judecătoria este competentă să soluţioneze "orice alte cereri evaluabile în bani în valoare de până la 200.000 lei inclusiv, indiferent de calitatea părţilor, profesionişti sau neprofesionişti". Conform art. 95 alin. 1 din Codul de Procedură Civilă, tribunalul, în calitate de instanţă de drept comun în ceea ce priveşte judecata în primă instanţă în civil, judecă "în primă instanţă, toate cererile care nu sunt date prin lege în competenţa altor instanţe". Din acest raţionament rezultă că, dacă aţi solicitat despăgubiri de până la 200.000 lei inclusiv, contestaţia la decizie trebuie depusă la Judecătoria sectorului 2 Bucureşti, iar dacă cererea de despăgubire depăşeşte acest prag valoric, contestaţia va fi depusă la Tribunalul Bucureşti.

Menţionăm că taxa de timbru necesară pentru soluţionarea contestaţiei la decizia emisă de Fondul de Garantare a Asiguraţilor este de 200 lei conform OUG 80/2013 şi se ataşează dovada plăţii în original la contestaţia formulată.

- Mihaela Scripca (Bacău). "În timpul căsătoriei am moştenit de la părinţii mei o suprafaţă de teren. Această suprafaţă va fi împărţită cu soţul meu la partaj?"

Potrivit art. 339 din Codul civil, "Bunurile dobândite în timpul regimului comunităţii legale de oricare dintre soţi sunt, de la data dobândirii lor, bunuri comune în devălmăşie ale soţilor."

Conform art. 340 din acelaşi act normativ, "Nu sunt bunuri comune, ci bunuri proprii ale fiecărui soţ:

a) bunurile dobândite prin moştenire legală, legat sau donaţie, cu excepţia cazului în care dispunătorul a prevăzut, în mod expres, că ele vor fi comune;

b) bunurile de uz personal;

c) bunurile destinate exercitării profesiei unuia dintre soţi, dacă nu sunt elemente ale unui fond de comerţ care face parte din comunitatea de bunuri;

d) drepturile patrimoniale de proprietate intelectuală asupra creaţiilor sale şi asupra semnelor distinctive pe care le-a înregistrat;

e) bunurile dobândite cu titlu de premiu sau recompensă, manuscrisele ştiinţifice sau literare, schiţele şi proiectele artistice, proiectele de invenţii şi alte asemenea bunuri;

f) indemnizaţia de asigurare şi despăgubirile pentru orice prejudiciu material sau moral adus unuia dintre soţi;

g) bunurile, sumele de bani sau orice valori care înlocuiesc un bun propriu, precum şi bunul dobândit în schimbul acestora;

h) fructele bunurilor proprii."

Având în vedere dispoziţiile legale antemenţionate, suprafaţa de teren pe care aţi moştenit-o de la părinţii dv. este bun propriu, nu bun comun, motiv pentru care ea nu va putea intra în masa bunurilor comune de împărţit într-un dosar de partaj de bunuri comune. Dovada că este un bun propriu se poate face între soţi prin orice mijloc de probă. În situaţia dv., proba poate fi făcută cu acte de stare civilă, certificat de moştenitor, acte de proprietate ale părinţilor şi orice alte înscrisuri.