În fiecare an, la 26 iulie, Biserica îi cinsteşte pe Sfinţii Ioachim şi Ana, părinţii Sfintei Fecioare Maria şi bunicii Domnului nostru Isus Cristos. În aceeaşi zi celebrăm şi a VI-a Zi Mondială a Bunicilor şi a Vârstnicilor, un prilej providenţial de a redescoperi frumuseţea şi valoarea bătrâneţii în planul lui Dumnezeu.

Tema propusă anul acesta de Sfântul Părinte, "Eu nu te voi uita" (Is 49,15), este o mărturisire a iubirii divine care nu cunoaşte uitarea şi nu slăbeşte în faţa trecerii timpului. Dacă Dumnezeu nu-i uită niciodată pe ai săi, nici comunitatea creştină nu poate rămâne indiferentă faţă de bunicii şi vârstnicii ei.

Profetul Isaia pune pe buzele Domnului una dintre cele mai emoţionante promisiuni din întreaga Scriptură: "Uită oare o femeie de cel pe care-l alăptează, fără să aibă milă de fiul sânului ei? Chiar dacă ea ar uita, eu nu te voi uita" (Is 49,15). Aceste cuvinte devin un izvor de mângâiere pentru cei care, la vârsta senectuţii, cunosc încercarea singurătăţii, a bolii sau a sentimentului că nu mai sunt folositori. În ochii lui Dumnezeu, niciun om nu îşi pierde vreodată demnitatea, iar anii înaintaţi nu diminuează valoarea unei persoane, ci îi conferă o frumuseţe aparte, modelată de experienţă, răbdare şi fidelitate.

Sfânta Scriptură priveşte bătrâneţea ca pe o binecuvântare. Psalmistul afirmă cu încredere: "Ei aduc roade şi la bătrâneţe, îşi păstrează seva şi prospeţimea, ca să facă cunoscut că Domnul, stânca mea, este drept, în el nu este nedreptate" (Ps 92,15-16). Vârstnicii nu sunt doar păstrătorii amintirilor, ci şi vestitorii speranţei. Ei transmit credinţa prin exemplul unei vieţi încercate, prin rugăciunea perseverentă şi prin înţelepciunea dobândită în şcoala suferinţei şi a harului.

Sfântul Ioan Gură de Aur sublinia că: "Nimic nu este mai puternic decât un suflet care se încrede în Dumnezeu" (Omilii la Geneză, Omilia a II-a, 6). Mulţi dintre bunicii noştri au traversat vremuri dificile, lipsuri şi persecuţii, fără să-şi piardă credinţa. Ei au rămas ancoraţi în Dumnezeu şi au transmis generaţiilor următoare comoara cea mai de preţ: încrederea în providenţa divină. La rândul său, Sfântul Augustin ne aminteşte că: "Neliniştit este sufletul nostru până când se va odihni în tine" (Confesiuni, I, 1). Această căutare a lui Dumnezeu, trăită de-a lungul unei vieţi întregi, face ca bătrâneţea să fie nu un timp al declinului spiritual, ci al unei apropieri tot mai profunde de Domnul. În multe dintre familiile noastre, bunicii sunt cei care păstrează vie rugăciunea, iubirea faţă de Sfânta Liturghie şi devoţiunea faţă de Sfânta Fecioară Maria.

În dieceza noastră, tema Anului Pastoral - "Euharistia ne hrăneşte speranţa" - luminează în mod deosebit această sărbătoare. Euharistia este Pâinea care susţine speranţa tuturor credincioşilor, dar mai ales a celor care înaintează în vârstă şi poartă povara fragilităţii. Pentru mulţi vârstnici, participarea la Sfânta Liturghie sau primirea Sfintei Împărtăşanii la domiciliu reprezintă întâlnirea cea mai aşteptată cu Cristos, cel care îi întăreşte şi le dă puterea de a privi viitorul cu încredere.

Această zi ne invită şi pe noi la un examen al conştiinţei. Oare ştim să le oferim timp, ascultare şi afecţiune celor vârstnici? O vizită, un telefon, o conversaţie răbdătoare sau participarea împreună la celebrarea euharistică pot deveni gesturi simple prin care îi facem să simtă că nu sunt uitaţi. Într-o cultură care valorizează adesea eficienţa şi tinereţea, Biserica este chemată să mărturisească faptul că fiecare persoană este preţioasă până la capătul vieţii sale.

Sfinţii Ioachim şi Ana, bunicii lui Isus, să mijlocească pentru familiile noastre, pentru toţi bunicii şi vârstnicii Diecezei de Iaşi. Iar noi să devenim, prin iubirea şi apropierea noastră, chip al fidelităţii lui Dumnezeu, care spune fiecăruia dintre copiii săi: "Eu nu te voi uita."

+ Iosif Păuleţ, episcop de Iaşi