La începutul unui nou an, Biserica ne invită să privim timpul nu doar ca pe o succesiune de zile care se scurg, ci şi ca pe un dar preţios al lui Dumnezeu, încredinţat nouă pentru mântuire. Sfânta Scriptură ne îndeamnă: "Învaţă-ne să numărăm zilele noastre, ca să dobândim înţelepciunea inimii!" (Ps 90,12).

A trăi timpul cu înţelepciune înseamnă a-l primi cu recunoştinţă şi a-l transforma într-un drum de credinţă, speranţă şi iubire. Într-o societate marcată de grabă, nesiguranţă şi teamă de viitor, timpul este adesea perceput ca o povară sau ca o resursă limitată. Credinţa creştină ne oferă însă o perspectivă diferită: timpul este locul întâlnirii dintre Dumnezeu şi om. "Când a venit împlinirea timpului, Dumnezeu l-a trimis în lume pe Fiul său" (Gal 4,4). Prin întruparea Fiului, timpul omenesc este pătruns de veşnicie şi devine spaţiu al harului. Sfântul Irineu de Lyon exprima acest adevăr afirmând: "Slava lui Dumnezeu este omul viu, iar viaţa omului este vederea lui Dumnezeu" (Adversus haereses, IV,20,7). Timpul vieţii noastre devine astfel locul în care suntem chemaţi să creştem în această "vedere" a lui Dumnezeu, în comuniune cu el.

Această viziune stă la baza planului pastoral pe trei ani al Diecezei Romano-Catolice de Iaşi, desfăşurat sub mottoul "Înflăcăraţi de iubirea lui Cristos". Este un itinerar spiritual care ne cheamă să trăim timpul nu superficial, ci în profunzime, lăsându-ne transformaţi de iubirea lui Dumnezeu, care "a fost revărsată în inimile noastre prin Duhul Sfânt care ne-a fost dat" (Rom 5,5).

Anul pastoral în care ne aflăm, cu tema "Euharistia ne hrăneşte speranţa", ne conduce la inima vieţii Bisericii. În Euharistie, Cristos se face prezent în "astăzi"-ul nostru şi uneşte timpul nostru fragil cu veşnicia sa. Sfântul Ignaţiu de Antiohia numea Euharistia "leacul nemuririi şi antidotul să nu murim, ci să trăim veşnic în Isus Cristos" (Scrisoarea către Efeseni, 20). Prin acest sacrament, speranţa noastră este hrănită nu de promisiuni omeneşti, ci de însăşi prezenţa Domnului.

Sfântul Ioan Gură de Aur sublinia forţa transformatoare a Euharistiei în viaţa zilnică, spunând: "Această masă ne face mai puternici decât focul şi mai tari decât diamantul" (Omilii la Matei, 82). Din Euharistie izvorăşte capacitatea de a trăi timpul cu răbdare, fidelitate şi curaj.

Reflectând asupra misterului timpului, Sfântul Augustin afirma: "Timpurile sunt ale noastre; aşa cum suntem noi, aşa sunt şi ele" (Sermo, 80). Dacă inimile noastre sunt aprinse de iubirea lui Cristos, atunci şi timpul devine luminat de speranţă. Euharistia ne învaţă să privim trecutul cu recunoştinţă, prezentul cu credinţă şi viitorul cu încredere, sprijinindu-ne pe promisiunea lui Isus: "Eu sunt cu voi în toate zilele, până la sfârşitul lumii" (Mt 28,20).

La începutul anului 2026 suntem chemaţi să ne întrebăm: Cum folosim timpul care ne este dăruit? Revista Lumina creştinului doreşte să ne fie sprijin, un spaţiu de reflecţie, de comuniune şi de întărire în credinţă, care să ne ajute să citim semnele timpului în lumina evangheliei. Hrăniţi de cuvântul lui Dumnezeu şi de pâinea euharistică, suntem chemaţi să transformăm timpul cotidian în timp de har, iar viaţa noastră în mărturie de speranţă.

Urez tuturor ca fiecare zi a anului 2026 să fie trăită în lumina Euharistiei, astfel încât speranţa să fie reînnoită, iubirea să fie aprinsă, iar credinţa noastră să rodească în fapte bune, spre slava lui Dumnezeu şi binele întregii dieceze.

+ Iosif Păuleţ, episcop de Iaşi