De multe ori în predica sa, Isus foloseşte imaginea seminţei pentru a vorbi despre împărăţia lui Dumnezeu, iar în ajunul Pătimirii o aplică sieşi, comparându-se cu bobul de grâu, care trebuie să moară pentru a aduce rod (cf. In 12,24). Sămânţa se dăruieşte în întregime pământului şi acolo, cu forţa explozivă a darului său, viaţa încolţeşte, chiar şi în cele mai neaşteptate locuri, într-o capacitate surprinzătoare de a genera noi începuturi. Să ne gândim, de exemplu, la florile care cresc pe marginile drumurilor: nimeni nu le-a plantat, totuşi cresc graţie unor seminţe care au ajuns acolo aproape întâmplător şi reuşesc să decoreze cenuşiul asfaltului şi chiar să-i deterioreze suprafaţa dură.
Aşadar, în Cristos suntem seminţe. Nu doar atât, ci "seminţe de pace şi de speranţă". După cum spune profetul Isaia, Duhul lui Dumnezeu este în măsură să transforme deşertul, arid şi uscat, într-o grădină, un loc de odihnă şi seninătate: "Acestea până când va fi revărsat asupra noastră Duhul din înalt, pustiul va deveni grădină, iar grădina va fi considerată ca o pădure. Judecata va locui în pustiu şi dreptatea se va aşeza în grădină. Lucrarea judecăţii va fi pacea şi roadele dreptăţii, pentru totdeauna, vor fi liniştea şi siguranţa. Poporul meu va sta în locuinţa păcii, în sălaşuri sigure şi în locuri de odihnă fără griji" (Is 32,15-18).
Aceste cuvinte profetice, care de la 1 septembrie până la 4 octombrie vor însoţi iniţiativa ecumenică a "Timpului creaţiei", afirmă cu forţă că, împreună cu rugăciunea, sunt necesare voinţa şi acţiunile concrete care să facă această "mângâiere a lui Dumnezeu" perceptibilă asupra lumii (cf. Laudato si', 84). De fapt, dreptatea şi legea par să remedieze inospitalitatea deşertului. Este vorba de o veste de actualitate extraordinară. [...]
Enciclica Laudato si' a însoţit Biserica Catolică şi multe persoane de bunăvoinţă timp de zece ani: ea să continue să ne inspire şi ecologia integrală să fie din ce în ce mai aleasă şi împărtăşită ca drum de urmat. În acest fel, se vor înmulţi seminţele speranţei, pentru a fi "păzite şi cultivate" cu harul marii şi neclintitei noastre speranţe, Cristos înviat.
(Din Mesajul Papei Leon al XIV-lea pentru a XI-a Zi Mondială de Rugăciune pentru Îngrijirea Creaţiei, 1 septembrie 2025)
