de av. Mihaela Ciobanu

- Traian Niculescu (Bacău). "Am fost condamnat la o pedeapsă de un an de închisoare cu suspendarea executării pedepsei. Prin aceeaşi sentinţă penală am fost obligat să execut şi 60 de zile de muncă în folosul comunităţii. Este obligatoriu să iau legătura cu consilierul de la Serviciul de Probaţiune pentru a executa cele 60 de zile de muncă în folosul comunităţii?"

Potrivit art. 91 din Codul penal, "Instanţa poate dispune suspendarea executării pedepsei sub supraveghere dacă sunt întrunite următoarele condiţii:

a) pedeapsa aplicată, inclusiv în caz de concurs de infracţiuni, este închisoarea de cel mult 3 ani;

b) infractorul nu a mai fost condamnat anterior la pedeapsa închisorii mai mare de un an, cu excepţia cazurilor prevăzute în art. 42 sau pentru care a intervenit reabilitarea ori s-a împlinit termenul de reabilitare;

c) infractorul şi-a manifestat acordul de a presta o muncă neremunerată în folosul comunităţii;

d) în raport de persoana infractorului, de conduita avută anterior săvârşirii infracţiunii, de eforturile depuse de acesta pentru înlăturarea sau diminuarea consecinţelor infracţiunii, precum şi de posibilităţile sale de îndreptare, instanţa apreciază că aplicarea pedepsei este suficientă şi, chiar fără executarea acesteia, condamnatul nu va mai comite alte infracţiuni, însă este necesară supravegherea conduitei sale pentru o perioadă determinată".

Analizând textul de lege care reglementează condiţiile în care instanţa poate dispune suspendarea executării unei pedepse, rezultă că, pentru a beneficia de această măsură, este obligatoriu ca persoana judecată să-şi dea acordul de a presta o muncă în folosul comunităţii. Acest acord trebuie dat în mod expres în faţa instanţei de judecată sau în faţa unui notar, declaraţia autentică urmând a fi depusă la dosar. În lipsa acordului cu privire la executarea unei munci în folosul comunităţii, instanţa nu poate dispune suspendarea executării pedepsei sub supraveghere, întrucât nu ar fi îndeplinite toate condiţiile prevăzute de art. 91 din Codul penal.

În situaţia în care nu este îndeplinită obligaţia de a presta muncă în folosul comunităţii, la solicitarea consilierului de la Serviciul de Probaţiune, instanţa revocă suspendarea şi dispune executarea pedepsei în regim de detenţie potrivit art. 96 din Codul penal care prevede: "Dacă pe parcursul termenului de supraveghere persoana supravegheată, cu rea-credinţă, nu respectă măsurile de supraveghere sau nu execută obligaţiile impuse ori stabilite de lege, instanţa revocă suspendarea şi dispune executarea pedepsei."

- I. Mironescu (Paşcani). "De câte ori poate fi amânată o pronunţare într-un dosar civil şi în cât timp trebuie să fie redactată hotărârea?"

Din experienţa profesională, apreciez că aceste întrebări, alături de cea "Cât va dura procesul?", sunt cel mai des auzite de către avocaţi. Din păcate, nici eu, nici alţi colegi nu putem aprecia asupra termenelor în care judecătorul va finaliza cercetarea judecătorească, va da soluţia în dosar şi va redacta hotărârea. Cu privire la amânarea pronunţării soluţiei într-un dosar civil, art. 396 din Codul de procedură civilă prevede: "În cazuri justificate, dacă instanţa nu ia hotărârea de îndată, pronunţarea acesteia poate fi amânată pentru un termen care nu poate depăşi 15 zile. În cazul amânării prevăzute la alin. 1, preşedintele, odată cu anunţarea termenului la care a fost amânată pronunţarea, poate stabili că pronunţarea hotărârii se va face prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei. Dacă pronunţarea a fost amânată, hotărârea nu poate fi pronunţată mai înainte de data fixată în acest scop."

În baza acestui text de lege, judecătorii pot amâna o pronunţare de mai multe ori câte 15 zile, motivul invocat de aceştia fiind "lipsa de timp pentru deliberare" şi numărul mare de dosare aflate pe rolul instanţelor de judecată.

Referitor la termenul în care trebuie redactată hotărârea, art. 426 al. 5 din Codul de procedură civilă prevede că "Hotărârea se redactează şi semnează în termen de cel mult 30 de zile de la data pronunţării, urmând ca, în cazuri temeinic motivate, acest termen să fie prelungit cu câte 30 de zile, de cel mult două ori. Opinia separată a judecătorului rămas în minoritate, precum şi, când este cazul, opinia concurentă se redactează şi se semnează în acelaşi termen."

În practica judiciară, acest termen de 30 de zile de redactare a hotărârii nu este întotdeauna respectat, fiind considerat doar un termen de recomandare, nu şi obligatoriu, astfel că hotărârile judecătoreşti sunt redactate după multe luni de zile.