În luna martie începem timpul sfânt al Postului Mare, iar în ziua de 19 martie celebrăm solemnitatea Sfântului Iosif, sfânt pe care îl putem lua ca exemplu desăvârşit de credinţă, umilinţă şi ascultare. Evangheliile vorbesc foarte puţin despre el, însă rolul său - soţ al Fecioarei Maria şi tată adoptiv al lui Isus - îl face să ocupe un loc deosebit în istoria mântuirii noastre. Cine a fost Sfântul Iosif?

Un om al ascultării

Sfântul Iosif este cunoscut în tradiţia creştină ca un om drept, care a răspuns chemării divine cu o ascultare desăvârşită. Deşi nu vorbeşte aproape deloc în evanghelii, faptele sale vorbesc despre o credinţă activă, marcată de ascultare şi jertfă. Când a aflat că logodnica sa Maria este însărcinată, el ar fi putut să o denunţe, potrivit legii, dar n-a făcut acest lucru, ci a ales să asculte vocea îngerului care i-a adus vestea minunată că Maria îl va naşte pe Fiul lui Dumnezeu. Fără să înţeleagă pe deplin, dar având încredere în Dumnezeu, el a acceptat cu umilinţă misiunea încredinţată. Această ascultare ne aminteşte, în Postul Mare, despre chemarea noastră de a renunţa la voinţa proprie şi de a urma întotdeauna voinţa lui Dumnezeu. Numai aşa vom găsi liniştea şi pacea interioară.

Un om al tăcerii

Postul Mare este, de asemenea, un timp de tăcere şi reflexie. Într-o lume plină de zgomot şi agitaţie, Sfântul Iosif ne învaţă despre puterea tăcerii şi despre importanţa tăcerii interioare pentru a auzi vocea lui Dumnezeu. Tăcerea lui Iosif nu este o tăcere a neputinţei, ci o tăcere plină de înţelepciune şi ascultare. Acest tip de tăcere ne poate ajuta în timpul Postului Mare să reflectăm asupra propriei noastre vieţi şi să ne apropiem mai mult de Dumnezeu prin rugăciune şi meditaţie.

Un tată iubitor şi protector

Chiar dacă nu a fost tată biologic al lui Isus, Sfântul Iosif şi-a îndeplinit rolul de tată cu dragoste şi devotament. El a protejat familia sfântă, pe Isus şi pe Maria, oferindu-le siguranţă în faţa pericolelor. Luându-l ca model de viaţă, putem reflecta, în perioada Postului Mare, asupra modului în care am putea şi noi să fim protectori şi sprijin pentru cei din jurul nostru.

Un model de credinţă şi sacrificiu

Sfântul Iosif a renunţat la propria sa viaţă comodă şi a ales să slujească lui Dumnezeu în condiţii de incertitudine şi dificultate. În timpul postului, suntem chemaţi şi noi să renunţăm la plăcerile lumeşti, să ne înfrânăm dorinţele noastre şi să ne dedicăm mai mult lui Dumnezeu. Fiecare mic sacrificiu pe care îl facem în această perioadă este o "imitatio Christi", o urmare a exemplului lui Isus Cristos, iar Sfântul Iosif, prin viaţa sa de tăcere şi ascultare, ne arată ce înseamnă să urmăm cu adevărat voinţa lui Dumnezeu.

În concluzie, Sfântul Iosif, în modestia şi tăcerea sa, ne oferă un model de credinţă autentică, model care nu caută aplauze sau recunoaştere, dar care se dedică lucrării lui Dumnezeu cu toată fiinţa sa. Vă îndemn pe toţi ca în timpul postului să ne inspirăm din exemplul Sfântului Iosif, să culegem roade bogate spirituale, oferind lui Dumnezeu toată viaţa noastră. Aşa cum Sfântul Iosif a fost un stâlp al familiei sfinte, să devenim şi noi stâlpi ai comunităţii noastre, răspunzând chemării lui Dumnezeu cu iubire şi încredere deplină.

+ Iosif Păuleţ, episcop de Iaşi