de pr. Alois Bulai

"Era de loc din Betleem. Şi Iosif a urcat din Galileea, din cetatea Nazaret, către Iudeea, în cetatea lui David..." Cetatea de origine a lui Iosif, Betleemul, era renumit pentru meseriaşii şi "lemnarii" (cf. Mt 13,55) care erau ceruţi în zonele din jur pentru diferite lucrări. Aşa se explică prezenţa lui Iosif la Nazaret.

Aş vrea să revenim asupra rolului pe care îl are în viaţa Mariei şi a lui Isus. La Nazaret s-a logodit cu Maria.

Când a aflat că Maria, logodnica lui, era însărcinată "înainte ca ei să fi fost împreună" (Mt 1,18), prima reacţie a fost aceea de a căuta o ieşire fără ca să o denunţe pe logodnica lui - pedeapsa prevăzută de lege pentru infidelitate era lapidarea (cf. Dt 22,23-24; In 8,1-11) - şi fără să-i dea scrisoare de despărţire, o formă de repudiere publică a femeii a cărei onoare ar fi fost ruinată pentru totdeauna.

Iosif a găsit o altă ieşire: a hotărât să se despartă de Maria pe ascuns (cf. Mt 1,19). A luat vinovăţia asupra sa. Judecata negativă nu mai cădea asupra Mariei, ci asupra lui Iosif, soţul iresponsabil şi laş care a dispărut. Isus s-ar fi născut ca un fiu ilegitim al unei soţii abandonate.

Dumnezeu însă are planul său. I-a vorbit lui Iosif în vis. Nu numai că-i încredinţează o misiune, ci îi şi explică faptul minunat: "Ceea ce s-a zămislit în ea este de la Duhul Sfânt" (Mt 1,20). Dumnezeu îi dă o altă capacitate de a înţelege şi îi arată şi calea de urmat: "Nu te teme să o iei pe Maria, soţia ta" (Ibidem).

Prin aceste cuvinte, Iosif devine tatăl lui Isus. Iosif a făcut aşa cum i-a poruncit îngerul Domnului în vis. În timpul recensământului poruncit de împărat, merge în cetatea lui natală împreună cu Maria, soţia lui, ca să fie trecuţi în registrul de impozite... "Şi pe când erau ei acolo, s-au împlinit zilele ca Maria să nască şi l-a născut pe fiul ei, primul născut, l-a înfăşat şi l-a culcat în iesle..." (Lc 2,6-7).

Fiul lui Dumnezeu este adoptat de un lemnar. Devine fiul unei familii simple şi Iosif şi-a asumat toate responsabilităţile unui tată. Fiind adoptat de Iosif, Isus dobândeşte drepturile unui copil născut din Iosif, din neamul lui David. "...Voi ridica un descendent al tău după tine şi-i voi întări domnia. El va zidi o casă numelui meu şi voi întări scaunul lui de domnie pentru vecie. Eu îi voi fi lui tată şi el îmi va fi mie fiu" (2Sam 7,12-14).

Prin adopţia voită de Iosif în spirit de ascultare, Isus a făcut parte în mod legitim din casa lui David, a fost recunoscut ca Mesia aşteptat şi dorit de toate generaţiile. "Iată, vin zile - oracolul Domnului - când îi voi ridica lui David o odraslă dreaptă care va domni ca rege şi care va avea succes; va face judecată şi dreptate în ţară!" (Ier 23,5). Acest fiu al lui Iosif va fi cel care deschide cartea în care Cel care şade pe tron ţine încuiate cu şapte sigilii tainele creaţiei şi ale mântuirii a toate. "Atunci unul dintre bătrâni mi-a zis: Nu plânge! Iată, a învins leul din tribul lui Iuda, vlăstarul lui David! El va deschide cartea şi cele şapte sigilii ale sale" (Ap 5,5).