Astfel, nu este suficient să dau oricui îmi cere; trebuie să preîntâmpin dorinţele, să consider o obligaţie şi o onoare de a face un serviciu şi, dacă mi se ia ceva din cele pe care le folosesc, să nu-mi pară rău, din contra, să mă bucur că m-am debarasat de acel lucru. Sunt departe de a practica ceea ce înţeleg şi totuşi, chiar singura dorinţă pe care o am în această privinţă îmi dă pacea (Ms. C, 17r, în C. Tonnelier, Trăirea zilnică a evangheliei împreună cu Sfânta Tereza a Pruncului Isus, Ed. Presa Bună, p. 132).
