de pr. Cătălin Farcaş
În prima duminică a acestei luni, Biserica ne propune un pasaj evanghelic extras din capitolul al X-lea al Evangheliei după Sfântul Luca. Citindu-l şi ascultându-l, putem individualiza imediat ideea centrală a acestui fragment: misiunea. Cristos trimite 72 dintre ucenicii săi pentru a merge înaintea sa şi a proclama vestea cea bună.
Aş dori să mă opresc asupra câtorva cuvinte folosite de Sfântul Luca în redactarea acestui episod: "A ales alţi 72 şi i-a trimis." Evident, ultimul verb subliniază caracterul misionar al întregului fragment. Ceea ce este important de ştiut, referitor la acest verb, este faptul că în limba greacă apostellô, atunci când este folosit cu prepoziţia eis, implică existenţa unei direcţii clare, a unui loc specific către care sau unde cineva este trimis. În acest mod Sfântul Luca evidenţiază intenţia clară a lui Isus de a-i trimite pe ucenici în localităţile prin care vor trece: nu este doar un discurs, o expunere a unei dorinţe sau a unui plan viitor, ci o acţiune specifică, concretă, gândită şi voită de Cristos.
Acest caracter concret, oficial al gestului lui Isus este întărit şi de al doilea verb: "a ales". Originalul grecesc, anadeíknumi, are mai mult sensul de a însărcina pe cineva cu o misiune specială sau a oferi cuiva o poziţie importantă sau privilegiată. Aşadar, nu este vorba despre un om care îşi alege nişte prieteni să facă ceva pentru el, ci de cineva cu autoritate care investeşte pe cineva pentru o misiune importantă: aceea de a anunţa apropiata sa venire.
Cuvintele care urmează, "alţi 72", fac referinţă la capitolul precedent al Evangheliei după Sfântul Luca (9,1-6) în care Isus îi trimite pe cei doisprezece apostoli "să predice împărăţia lui Dumnezeu şi să-i vindece pe cei bolnavi". De data aceasta, Isus alege "alţi 72" pentru o misiune similară. De subliniat faptul că Sfântul Luca nu specifică dacă e vorba de discipoli, ucenici, prieteni; sunt simpli "alţi". Apostolii aveau deja mandatul misionar primit, acum urmează "alţi". Această formulare ambiguă sau mai degrabă incompletă pare să fie voluntară: lista pe care pronumele "alţi" o deschide este foarte mare şi traversează timpurile. Atunci erau alţi ucenici de-ai lui Cristos; astăzi sunt alţi discipoli care doresc să împlinească voinţa Mântuitorului de a face ca evanghelia să ajungă la toate popoarele. Pot fi eu, poţi fi şi tu.
Şi de ce la toate popoarele? Mai toţi comentatorii Evangheliei după Sfântul Luca sunt de acord că numărul 72 are legătură cu numărul populaţiilor cunoscute de evrei, indicate în capitolul al X-lea al Cărţii Genezei. Pentru redactorul acestei cărţi, acestea erau toate popoarele de pe pământ, iar în cultura biblică numărul 72 a rămas ca un simbol al acestui lucru. Aşadar, una dintre modalităţile de a interpreta acest număr poate fi aceasta: Isus i-a trimis şi continuă să-i trimită pe toţi ucenicii săi la toate popoarele care locuiesc pământul.
Iată cum puternicul caracter misionar al acestui text transpare numai din câteva cuvinte din partea lui iniţială. Fragmentul din evanghelie continuă în acelaşi subiect, însă aş dori să mă opresc aici şi să recapitulăm. Cristos alege şi trimite, iar aceste acţiuni au o încărcătură oficială care marchează profund identitatea unui discipol de-al său. Cei aleşi sunt dintre ucenici, însă formularea aleasă de Sfântul Luca deschide textul către toţi cei care îl urmează pe Cristos (Biserica, cei botezaţi) care sunt trimişi în toată lumea din toate timpurile. Aşadar, când citeşti sau asculţi acest text evanghelic, aminteşte-ţi: eşti un ales, trimis de Domnul tău să duci vestea cea bună pretutindeni şi tuturor. Eşti creştin? Înseamnă că eşti şi misionar!
