de pr. Iosif Dorcu
Bazilica Regală a Fecioarei din Atocha este situată în oraşul Madrid, în apropierea gării cu acelaşi nume şi este una dintre cele şapte bazilici care există în capitala spaniolă. Sanctuarul este de mare importanţă, deoarece, în decursul veacurilor, Maica Domnului de Atocha a fost considerată ca patroană a regalităţii şi, prin urmare, este în strânsă legătură cu toate evenimentele monarhiei spaniole.
În documentele vechi (din 16 aprilie 1148) Maica Domnului apare ca "Fecioara Noastră a Antiohiei", aşa cum a numit-o Papa Eugeniu al III-lea. Cu acelaşi nume este citată şi în unele scrieri ale Abaţiei Sfânta Leocadia din Toledo.
Potrivit tradiţiei, cinstirea Fecioarei la Atocha datează din secolul al VII-lea, afirmaţie bazată pe existenţa unei scrisori din Catedrala din Toledo, în care Sfântul Ildefons făcea aluzie la ea, situând-o în câmpia Madridului, în afara zidurilor.
Totuşi, capela la acea vreme era de mici dimensiuni (lungă de 4,5 metri şi lată de 3,6 metri), deoarece, aşa cum spune părintele Cepeda, "maurii care locuiau în apropiere nu mai permiteau să fie biserici măreţe".
Abia în secolul al XVI-lea, şi din cauză că întreaga capelă era o ruină, preotul Juan Hurtado de Mendoza, confesorul lui Carol al V-lea, a decis să o renoveze şi să o transforme într-o biserică mare.
Filip al II-lea a avut un mare devotament faţă de Fecioara din Atocha şi a numit-o Sfânta Patronă a Madridului şi a tuturor regatelor. Când pleca la luptă, vizita sanctuarul, iar la întoarcere venea aici să-i mulţumească Mariei. Cronicile spun că la anunţul că regele era bolnav din cauza unei epidemii, temându-se pentru viaţa sa, s-a hotărât scoaterea statuii Fecioarei în procesiune la 25 martie 1580, iar regele s-a însănătoşit şi de aceea a ordonat construirea capelei principale.
Filip al III-lea a plasat biserica şi mănăstirea din Atocha sub patronajul său regal prin decretul din 10 noiembrie 1602.
Filip al IV-lea, un mare devotat al Fecioarei, a proclamat-o pe Maica Domnului din Atocha protectoarea Familiei Regale şi a Monarhiei Spaniole în anul 1643. În timpul domniei sale, la 14 august 1652, biserica iniţială a ars, aşa că a dispus restaurarea ei completă. Succesorul său, Carol al II-lea, i-a încredinţat lui Lucas Jordán decorarea cu picturi a interiorului.
În noaptea de 5 decembrie 1808, au intrat trupele franceze, au năvălit în sanctuar, transformându-l în cazarmă şi au distrus nenumărate opere de artă.
Regina Elisabeta a II-a a considerat salvarea ei dintr-un atentat, plănuit de preotul republican Martín Merino, ca fiind un miracol al Fecioarei şi i-a oferit statuii două coroane ornate cu diamante şi pietre de topaz, împreună cu mantaua regală din catifea şi blană hermină, brodate în aur.
La 20 iulie 1936, în timpul Războiului Civil, mănăstirea şi biserica au fost incendiate, iar toate operele de artă au fost pierdute, cu excepţia statuii Fecioarei din Atocha, care fusese ascunsă anterior.
Statuia Maicii Domnului din Atocha, aşezată deasupra altarului principal, este o sculptură mică, realizată din lemn nevopsit, în stil romanic târziu, putând fi datată între secolele al XIII-lea şi al XIV-lea. Aceasta o reprezintă pe Maria aşezată pe un tron, cu un măr în mâna dreaptă. Pruncul Isus, pe genunchiul stâng al Mariei, binecuvântează în timp ce ţine o carte. În partea stângă a bisericii poate fi admirată o frumoasă imagine a "Pruncului din Atocha".
La 12 noiembrie 1863, Papa Pius al IX-lea a ridicat sanctuarul Atocha la rangul de "basilica minor", fiind prima bazilică declarată oficial din oraşul Madrid.
