de dr. Bianca Hanganu
Schizofrenia este o tulburare psihică (sau mintală) cronică şi gravă, de care suferă circa 24 de milioane de oameni din lumea întreagă.
Este o boală gravă prin faptul că afectează capacitatea de gândire a persoanei, modul în care o persoană se simte şi se comportă, producând un fel de scurtcircuit în creier. Descrierea tipică este pierderea contactului cu realitatea. Această boală nu afectează doar pacientul, ci şi familia acestuia, relaţionarea devenind deseori dificilă. Vestea bună este că la ora actuală această boală beneficiază de tratament care o poate ţine sub control, astfel că persoanele care sunt diagnosticate cu schizofrenie şi care urmează un tratament pot deveni independente, pot participa la activităţi educaţionale, pot avea un loc de muncă şi se pot bucura de relaţionare interumană eficientă.
Tratamentul schizofreniei este complex şi include mai mult decât medicaţie. Include psiho-educaţie, intervenţii familiale, terapie cognitiv-comportamentală şi reabilitare psihosocială, astfel încât bolnavul să reuşească să gestioneze simptomele, să îşi îmbunătăţească desfăşurarea activităţilor zilnice şi să atingă ţeluri ale oamenilor obişnuiţi (de exemplu: finalizarea studiilor). La acestea se adaugă susţinere pentru încadrarea în câmpul muncii, pentru adăpost şi activităţi casnice.
Pe partea de medicaţie, există medicamente numite antipsihotice, deoarece acţionează tocmai împotriva manifestărilor specifice episodului psihotic, pe care le reduce ca frecvenţă şi intensitate. Medicaţia poate fi sub formă de pastile, care trebuie înghiţite, dar şi sub formă lichidă, soluţie care se administrează prin injecţie. Pastilele se iau de obicei zilnic, iar injecţiile o dată sau de două ori pe lună. Pacienţii trebuie să se aştepte şi la efecte adverse, precum câştig ponderal, uscăciunea gurii, nelinişte sau agitaţie şi ameţeală. Aceste manifestări apar de obicei la începutul tratamentului şi dispar pe parcurs. Decizia cu privire la tipul de medicaţie - dacă va fi sub formă de pastile sau sub formă de injecţii - se ia după o discuţie atentă între medic şi pacient. Este important ca şi pacientul să se implice în luarea deciziilor cu privire la tratament, să spună dacă preferă pastile sau injecţie, raportat la stilul de viaţă pe care îl are, dificultăţi, temeri, loc de muncă.
Terapia psihosocială presupune ajutarea pacienţilor să găsească soluţii pentru a trece cu bine peste dificultăţile zilnice, pentru a gestiona manifestările bolii fără a renunţa la şcoală, la locul de muncă sau la socializare. Principala formă de astfel de terapie este psihoterapia. Studiile arată că pacienţii care participă regulat la şedinţe de terapie psihosocială ţin boala sub control, cu reducerea simptomelor şi a perioadelor de internare în spital.
Terapia care presupune educaţie şi susţinere se adresează atât pacienţilor, cât şi familiilor lor. Se pot stabili programe educaţionale specifice care să ajute pacienţii şi familiile sau chiar prietenii apropiaţi să înveţe despre cum se manifestă boala, ce posibilităţi de tratament există, ce pot face persoanele apropiate pentru a le veni în ajutor pacienţilor - atât pe partea de control pentru simptome, cât şi de creştere a încrederii, de menţinere a optimismului şi de reducere a suferinţei generale asociată schizofreniei.
Tratamentul poate ajuta la ţinerea sub control a bolii, însă este important să fie început cât mai repede de la diagnostic, iar diagnosticul să fie stabilit cât mai repede de la debutul bolii.
