Surorilor, fraţilor, poarta inimii lui Dumnezeu este deschisă mereu, să ne întoarcem la el! Să ne întoarcem la inima care ne iubeşte şi ne iartă! Să ne lăsăm iertaţi de el, să ne lăsăm reconciliaţi cu el! Dumnezeu iartă mereu! Dumnezeu iartă tot. Să ne lăsăm iertaţi de el!
Asta semnifică Poarta Sfântă a Jubileului, pe care am deschis-o aici la «Sfântul Petru»: îl reprezintă pe Isus, Poartă de mântuire deschisă pentru toţi. Isus este Poarta; este Poarta pe care Tatăl milostiv a deschis-o în mijlocul lumii, în mijlocul istoriei, pentru ca toţi să ne putem întoarce la el. Toţi suntem ca oi rătăcite şi avem nevoie de un Păstor şi de o Poartă pentru a ne întoarce la casa Tatălui. Isus este Păstorul, Isus este Poarta.
Adesea noi ne oprim numai în prag; nu avem curajul de a-l trece, pentru că ne pune în discuţie. A intra prin Poartă cere sacrificiul de a face un pas - mic sacrificiu; a face un pas pentru un lucru aşa de mare -, cere să lăsăm în urma noastră conflicte şi diviziuni, pentru a ne abandona în braţele deschise ale Pruncului care este Principele păcii. La acest Crăciun, început al Anului jubiliar, invit fiecare persoană, fiecare popor şi naţiune să aibă curajul de a trece prin Poartă, de a deveni pelerini de speranţă, de a face să tacă armele şi de a depăşi diviziunile.
Isus, Cuvântul veşnic al lui Dumnezeu făcut om, este Poarta deschisă larg; este Poarta deschisă larg prin care suntem invitaţi să trecem pentru a redescoperi sensul existenţei noastre şi sacralitatea vieţii - fiecare viaţă este sacră - şi pentru a recupera valorile fundamentale ale familiei umane. El ne aşteaptă în prag. Aşteaptă pe fiecare dintre noi, în special pe cei mai fragili: îi aşteaptă pe copii, pe toţi copiii care suferă din cauza războiului şi suferă din cauza foamei; îi aşteaptă pe bătrâni, constrânşi adesea să trăiască în condiţii de singurătate şi abandonare; îi aşteaptă pe cei care au pierdut propria casă sau fug din propria ţară, în tentativa de a găsi un refugiu sigur; îi aşteaptă pe cei care au pierdut sau nu găsesc un loc de muncă; îi aşteaptă pe deţinuţi care, în pofida a toate, rămân fii ai lui Dumnezeu, mereu fii ai lui Dumnezeu; îi aşteaptă pe cei care sunt persecutaţi pentru propria credinţă. Sunt atâţia.
Fraţilor şi surorilor, Jubileul să fie ocazia pentru a ierta datoriile, în special acelea care apasă asupra ţărilor mai sărace. Fiecare este chemat să ierte ofensele primite, pentru că Fiul lui Dumnezeu, care s-a născut în frigul şi în întunericul nopţii, iartă orice datorie a noastră. El a venit pentru a ne vindeca şi a ne ierta. Pelerini de speranţă, să-i ieşim în întâmpinare! Să-i deschidem porţile inimii noastre. Să-i deschidem porţile inimii noastre, aşa cum el a deschis larg poarta Inimii sale.
