Dragi persoane consacrate,
Mă adresez vouă, în apropiata sărbătoare a Prezentării lui Isus la Templu, zi în care se celebrează a 29-a Zi Mondială a Vieţii Consacrate, pentru a vă manifesta toată stima şi aprecierea mea pentru alegerea de viaţă pe care aţi făcut-o. Rostind Da-ul vostru Domnului, v-aţi dăruit lui în totalitate, consacrând lui toată fiinţa voastră. Nu vă mai aparţineţi vouă. Sunteţi ale lui Cristos, sunteţi ale Bisericii! Din această apartenenţă, izvor de har, se naşte capacitatea de a trăi radicalitatea iubirii, care vă permite să faceţi din viaţa voastră un dar preţios pentru ceilalţi.
Biserica, prin magisteriul ei, a afirmat şi a confirmat că persoanele consacrate sunt chemate la o angajare mai intensă, pentru a putea trăi ceea ce am putea numi cele patru fidelităţi: faţă de Domnul, faţă de Biserică, faţă de propria carismă şi faţă de omul de astăzi. Această trăire, în cele patru dimensiuni ale sale, pune în lumină sensul şi frumuseţea vieţii consacrate într-o lume care are nevoie de speranţă, bucurie şi dăruire.
Papa Francisc ne spune că "viaţa consacrată ajută în mod principal Biserica la o creştere prin atracţia ei". Alegerea clară pentru Dumnezeu şi iubirea plină de pasiune faţă de Biserică dau naştere unei vieţi noi, unei vieţi interesante şi care atrage. Persoana consacrată îşi motivează prezenţa sa în comunitatea creştină prin mărturia sa zilnică, trăind valorile evangheliei, care, deşi sunt un angajament pentru fiecare botezat, devin, în persoana consacrată, o mărturie profetică, un ferment pentru Biserică şi societate.
În Biserică, voi, persoanele consacrate, vă aflaţi în "inima ei" (Vita consecrata, 1) şi, prin urmare, sunteţi mereu şi în inima episcopului, care este păstorul Bisericii locale. Ca episcop al Bisericii locale de Iaşi nutresc faţă de voi o adevărată paternitate spirituală şi o apropiere constantă, dorind ca toţi să simţiţi că faceţi parte din unica şi marea familie, Biserica, şi că trăiţi în mod adecvat propria carismă.
Prezenţa voastră în dieceză este absolut necesară pentru viaţa şi creşterea Bisericii noastre, spre edificarea spirituală a multor persoane pe care le întâlniţi zilnic. Viaţa lor ar fi total diferită dacă nu v-ar fi întâlnit pe voi, nu atât pentru operele voastre, cât mai ales pentru apropierea plină de grijă şi delicateţe pe care voi ştiţi să o exprimaţi faţă de toţi.
Voi, persoanele consacrate, arătaţi chipul milostiv al Bisericii tuturor categoriilor de persoane: de la copii până la cei în vârstă, atât în activităţile pastorale, cât şi în ambientele de educaţie şi caritate cotidiană. Prin trăirea fidelă a consacrării voastre, să fiţi semne de speranţă într-o lume suferindă şi, pentru că prin Botez aţi devenit discipoli misionari ai lui Cristos, predicaţi evanghelia mai întâi cu viaţa şi apoi, dacă va mai fi nevoie, folosind şi cuvinte, aşa cum spunea Sfântul Francisc din Assisi. Fiţi semne de speranţă în acest An al Jubileului Speranţei, "gata oricând să daţi răspuns oricui vă cere cont de speranţa voastră" (1Pt 3,15).
Vă mulţumesc pentru ceea ce sunteţi şi pentru toată activitatea pastorală pe care o desfăşuraţi! Istoria are nevoie de bărbaţi şi femei ca voi, care sunt plămadă de sfinţenie pentru lume.
Prin glasul meu se exprimă toată gratitudinea Bisericii noastre locale, care beneficiază de operele voastre şi exprimă recunoştinţa, pentru că duceţi bucuria evangheliei în toate ambientele unde activaţi, de cele mai multe ori în tăcere, fără să faceţi zarvă. Numai Domnul cunoaşte în profunzime valoarea şi rodnicia slujirii pe care o faceţi în favoarea comunităţilor noastre.
Vă cer să continuaţi să vă "consumaţi" cu multă dăruire pentru poporul credincios încredinţat nouă. Faceţi să se audă şi să se vadă că "merită" să fi spus Da lui Cristos care nu dezamăgeşte niciodată, pentru că el are cuvintele vieţii veşnice.
+ Iosif Păuleţ, episcop de Iaşi
