de pr. Iosif Dorcu
În regiunea Coquimbo din statul sud-american Chile (cam la 500 km de capitala Santiago, spre nord), în Dieceza de La Serena, se poate vedea un sanctuar dedicat Maicii Domnului, Regina Sfântului Rozariu. Când spaniolii au sosit în nordul ţării, au început un proces de evanghelizare şi de stabilire de colonii, zona Andacollo fiind una minieră. În opera de evanghelizare au răspândit cultul marian, prezentând o icoană ce o reprezenta pe Regina Rozariului, organizând mari sărbători în perioada Crăciunului (între 22 şi 27 decembrie). Deşi în Chile Maria este invocată sub mai multe titluri, invocaţia "Sfântă Fecioară Maria de Andacollo" este pur chiliană.
Istoria ne spune că oraşul La Serena a fost fondat de către Juan Bohón, dar în anul 1549 a fost distrus de un incendiu în urma unei rebeliuni a băştinaşilor. Localitatea a fost reedificată de conchistadorul Pedro de Valdivia. După acea rebeliune, spaniolii, refugiindu-se spre sud, au luat cu ei imaginea Mariei, au urcat munţii şi au ajuns într-un sat locuit de incaşi. Mare le-a fost uimirea când au văzut mult aur în albia pâraielor. Au plecat mai departe şi, crezând că vor reveni, au ascuns icoana sub nişte pietre. Un băştinaş numit Collo a găsit-o şi a crezut că este Zeiţa Pământului (Pachamama), însă o voce i-a spus: "Mergi, Collo, şi spune oamenilor să mă cunoască şi să-l cunoască şi pe adevăratul Dumnezeu".
În anul 1660 s-a edificat o biserică pentru a fi amplasată această icoană. Din păcate, icoana veche autentică s-a pierdut, însă preotul Bernardino Álvarez del Tobar a început o colectă printre locuitorii din Andacollo, cerând fiecăruia 24 de pesos, şi a comandat o statuie de la Lima (Peru). Sfinţirea acesteia s-a celebrat în prima duminică din octombrie 1676. Nu au întârziat să apară minunile săvârşite de Maria în faţa acestei statui.
Cu trecerea anilor, crescând mult numărul pelerinilor prezenţi la sărbătoare, biserica a devenit neîncăpătoare. Prin urmare, episcopul José Manuel Orrego a propus în anul 1869 construirea unui nou sanctuar, chiar dacă s-a păstrat şi biserica veche. Construcţia noului edificiu, cunoscut cu numele de "Biserica Mare", cu un proiect conceput de arhitectul italian Eusebio Chelli, a început în anul 1873 şi a durat 20 de ani, inaugurarea făcându-se la 26 decembrie 1893. Structura este realizată din lemn de pin de Oregon, adus din California. Într-un stil romano-bizantin, sanctuarul impresionează prin 36 de coloane imense, cu cinci navate şi o cupolă de mari dimensiuni. Şi dimensiunile sunt impresionante: 70 m lungime, 30 m lăţime şi 45 m înălţimea la cupolă, cu o capacitate de 10.000 de persoane. Văzută de sus, pare o cruce perfectă. Pe esplanada exterioară din faţa bisericii se pot reuni cu uşurinţă, la marile festivităţi, mulţimi imense de pelerini.
Cardinalul Mariano Rampolla del Tindaro a decretat la 15 iunie 1899, la propunerea Papei Leon al XIII-lea, ca statuia Reginei Rozariului de la Andacollo să fie încoronată cu o coroană de aur, coroană care a fost comandată de la Paris. Ulterior, sanctuarul a fost încredinţat custodiei călugărilor claretieni, iar Regina Rozariului de la Andacollo a fost declarată patroana ţării. Începând cu anul 1828, are loc o înveşmântare a statuii cu diferite mantii de diferite culori, adevărate opere de artă. Iniţial, Maria nu avea pruncul în braţe, însă acesta a fost adăugat în 1830.
Devoţiunea în cinstea Fecioarei de la Andacollo a devenit aşa de populară, încât anual atrage peste 500.000 de pelerini. Atât biserica veche, cât şi noul sanctuar au fost declarate monument istoric la 12 ianuarie 1981. Sanctuarul a fost declarat basilica minor de către Papa Ioan Paul al II-lea la 24 februarie 1998, imediat după vizita sa apostolică în Chile.
