Luna decembrie deschide, în fiecare an, un timp de o frumuseţe aparte pentru Biserica noastră: timpul Adventului şi solemnitatea Naşterii Domnului. Este perioada în care credinţa capătă nuanţe de aşteptare şi bucurie, de interiorizare şi lumină, de speranţă şi împlinire.

Pentru noi, comunitatea Diecezei de Iaşi, această lună devine cu atât mai bogată cu cât reuneşte sărbători dragi şi figuri luminoase care ne conduc spre Cristos: Sfântul Nicolae (6 decembrie), Neprihănita Zămislire a Preasfintei Fecioare Maria (8 decembrie), Fericitul episcop martir Anton Durcovici (10 decembrie), sfinţii Crăciunului - Ştefan, protomartir (26 decembrie), Ioan, apostol şi evanghelist (27 decembrie) - şi, ca încununare, Sfânta Familie de la Nazaret: Isus, Maria şi Iosif (duminica dintre Crăciun şi Anul Nou).

Adventul, care a început anul acesta pe 30 noiembrie, este o chemare la trezire, la reînnoire interioară. Sfântul Augustin ne aminteşte: "Trezim în noi dorinţa după Dumnezeu pentru ca, prin această dorinţă, să fim lărgiţi în capacitatea de a-l primi." Această dorinţă este esenţială în pregătirea pentru sărbătoarea Naşterii Domnului, altfel Crăciunul riscă să devină doar o tradiţie frumoasă, dar fără rădăcină spirituală.

Adventul - un drum euharistic al speranţei

Anul pastoral în care am intrat are ca temă: "Euharistia ne hrăneşte speranţa". Euharistia este, într-adevăr, locul în care Adventul se prelungeşte în fiecare zi. La Sfânta Liturghie îl aşteptăm pe Cel care vine, primindu-l în mod real în mijlocul nostru. Cristos care se face pâine este acelaşi Cristos care, la Betleem (casa pâinii), s-a făcut prunc. În Euharistie învăţăm răbdarea, disponibilitatea, umilinţa şi încrederea - virtuţi esenţiale pentru a trăi Adventul în mod autentic.

Sfântul Ioan Gură de Aur spunea: "Dacă am fi curaţi, dacă am fi vigilenţi, dacă am fi atenţi, am vedea în fiecare Liturghie cerul deschis." Această "vedere interioară" este tocmai darul pe care Dumnezeu vrea să ni-l facă în timpul Adventului.

Sărbători care luminează aşteptarea

În primele zile ale lunii decembrie, Sfântul Nicolae ne învaţă generozitatea concretă, acea caritate care nu aşteaptă recunoştinţă. Faptele sale de milostenie sunt un preambul la darul desăvârşit al Tatălui: trimiterea Fiului.

La 8 decembrie, Biserica celebrează Neprihănita Zămislire a Preasfintei Fecioare Maria. Este o sărbătoare a frumuseţii şi a purităţii. În Maria vedem, cum spunea Sfântul Atanasiu, "icoana omului aşa cum l-a voit Dumnezeu de la început". Ea este "Steaua Adventului", cea care conduce paşii noştri spre Cristos, născut dintr-o inimă neîntinată.

Pe 10 decembrie îl comemorăm pe Fericitul episcop Anton Durcovici, martirul nostru. El ne arată că lumina Crăciunului nu este una superficială, ci lumina care rezistă chiar şi în întunericul persecuţiei. Fericitul Anton Durcovici a trăit Adventul în închisoare, în foame, frig şi lanţuri, dar cu o speranţă neclintită în Cristos. Jertfa lui este pentru noi o ancoră în fidelitate şi curaj.

Novena de Crăciun - o şcoală a aşteptării

Începând cu 17 decembrie, Novena de Crăciun ne introduce într-un ritm liturgic mai intens. Lecturile biblice ne aduc în faţă numele mesianice ale lui Cristos: Înţelepciune, Lumină, Rădăcină a lui Iese, Cheie a lui David... În aceste zile, Biserica întreagă tresaltă de bucurie, pentru că ştie că "Mântuitorul cel promis vine să viziteze poporul său". În toate bisericile noastre răsună cântarea: "Domnului care va veni, veniţi cu toţi să ne-nchinăm!".

Crăciunul - Dumnezeu care se apropie

Ajungem astfel la miezul acestei luni binecuvântate: sărbătoarea Naşterii Domnului. În noaptea de Crăciun, Dumnezeu nu ne vorbeşte prin tunete sau semne înfricoşătoare, ci prin plânsul blând al unui copil. Sfântul Leon cel Mare scria: "Coboară până la noi Cel care rămâne deasupra tuturor cerurilor... Se face om ca noi, pentru ca noi să putem deveni asemenea lui." Sfântul Grigore din Nazianz scria şi el aşa de frumos: "Cristos se naşte: slăviţi-l! Cristos coboară din cer: ieşiţi în întâmpinarea lui! Cristos este pe pământ: înălţaţi-vă!"

Betleemul nu este doar un loc, ci o taină vie: taina unui Dumnezeu care alege să fie aproape, să se facă vulnerabil, să intre în fragilitatea condiţiei umane. Iar lumina stelei care îi conduce pe păstori şi magi continuă să călăuzească inimile noastre, cu condiţia să rămânem deschişi, disponibili, simpli. Sfântul Irineu de Lyon spunea aşa de frumos: "Slava lui Dumnezeu este omul viu, iar viaţa omului este vederea lui Dumnezeu." Dumnezeu dăruieşte viaţă lumii prin întrupare. Iată ce este şi cum trebuie să înţelegem noi Crăciunul.

Sfinţii Crăciunului - mărturii ale iubirii care se dăruieşte

A doua zi de Crăciun, pe 26 decembrie, îl sărbătorim pe Sfântul Ştefan, protomartir. Dacă în Crăciun îl contemplăm pe Pruncul fragil, în Ştefan vedem mărturia curajoasă a celui care a crescut pentru a da viaţă lumii. La 27 decembrie îl celebrăm pe Sfântul Ioan evanghelistul, apostolul iubirii, cel care a îndrăznit să spună: "Şi Cuvântul s-a făcut trup şi a locuit între noi" (In 1,14). Iar pe 28 decembrie, ziua Sfintei Familii, privim modelul perfect al vieţii creştine: iubire, ascultare şi încredere reciprocă.

Sfânta Familie este temelia oricărei comunităţi şi imaginea unităţii pe care dorim să o construim şi în dieceza noastră. În atmosfera acestei sărbători înţelegem mai bine chemarea planului pastoral pe trei ani: "Înflăcăraţi de iubirea lui Cristos". Familia din Nazaret a trăit această iubire, iar strălucirea care vine din Betleem poate reaprinde şi în familiile noastre lumina credinţei, a iertării, a fidelităţii şi a speranţei.

Speranţa - darul Crăciunului

Crăciunul este, în esenţă, sărbătoarea speranţei. În Euharistie, această speranţă ni se oferă zilnic, ca o pâine pentru drumul vieţii. Adventul ne pregăteşte să primim acest dar, iar Crăciunul îl împlineşte. Într-o lume adesea tulburată, agitată, divizată, Cristos care vine ne spune: "Nu vă temeţi!" Să nu ne temem să-l primim; să nu ne temem să ne lăsăm transformaţi; să nu ne temem să devenim şi noi lumini care răspândesc iubirea lui.

Sub privirea blândă a Sfintei Familii - Isus, Maria şi Iosif - vă încredinţez pe toţi grijii lui Dumnezeu şi vă binecuvântez din inimă.

Să aveţi un Advent roditor şi un Crăciun sfânt şi luminat!

+ Iosif Păuleţ, episcop de Iaşi