de pr. Ioan Balan
Eu fug! Tu fugi! El fuge! Fugim cu toţii! Lumea pare că nu mai are răgaz, este într-o continuă fugă. Picioarele noastre au învăţat fuga şi aleargă prin desişurile timpului.
Copiii fug de acasă. Şoferii fug să ajungă la destinaţie. Ieşind din casă, ne deplasăm cu paşi repezi spre şcoală, serviciu, piaţă, farmacie... Ce bine ar fi dacă am fugi şi la biserică pentru a-l căuta pe Domnul! Privirea ne fuge de colo-colo şi se fixează cu insistenţă pe cineva datorită strălucirii şi seninătăţii sale. Ochii ne fug după îmbinarea de culori; câteodată nu ne putem lua ochii de la cineva, privindu-l cu atenţie, admiraţie şi dor.
Muncim pe fugă şi suntem plini de griji; iertăm pe fugă, iubim pe fugă, conducem pe fugă, ne facem temele pe fugă, vorbim pe fugă. Din tot ceea ce facem nu ne lipseşte niciodată fuga. Trăim în secolul vitezei şi în zodia fugii. Ne mişcăm iute dintr-o clădire în alta, dintr-o activitate în alta, dintr-o zi în alta şi ne trezim că trec anotimpurile peste noi îmbrăcându-ne prea repede în ani. Ne pierdem prezentul pentru ca la sfârşit să cerşim clipe. Viaţa ne fuge rapid printre degete lăsându-ne doar cu amintirile.
Prin fugă ne retragem dintr-un anumit loc primejdios, ne eschivăm de la îndeplinirea unei obligaţii, ne ferim de neplăcut, ne retragem, evităm primejdiile şi constrângerile. Sunt olimpiade şi concursuri de fugă; ascultăm fugile muzicale (gen şi formă muzicală polifonică pe două sau mai multe voci, constând în expunerea imitativă a una, două sau, mai rar, trei teme după un plan tonal-armonic precis). Sunt momente în care vrem să fugim din lumea aglomerată şi gălăgioasă căutând liniştea. Fugim şi de realitate, iar această escapadă se poate termina rău pentru noi, pentru că ea doar amăgeşte şi nu salvează niciodată.
O constantă ciudată a vieţii este că sunt clipe în care fugim de oameni. Când ai fugit ultima oară de ei? Fugim pentru a ne ascunde să nu fim văzuţi de cineva care ne ţine mult de vorbă. Traversăm pe trotuarul celălalt pentru a ne feri de privirea cuiva; înconjurăm în fugă sute de metri pentru a evita să facem acelaşi drum cu un coleg de serviciu; ne strecurăm cu maşina pe aleile încâlcite ale urbei pentru a nu fi zăriţi de cineva cunoscut. Şi fuga de oameni răneşte mult. Te-a durut vreodată fuga cuiva din viaţa ta? Oare pe ceilalţi i-a durut fuga ta din viaţa lor?
