de dr. Bianca Hanganu
Inima este un organ muscular (ţesutul de bază este muşchiul - numit miocard) şi cavitar (alcătuită din patru camere, separate de patru valve). Cele patru camere sunt două atrii şi două ventricule, câte unul pentru fiecare parte a inimii: stânga şi dreapta. Camerele de sus se numesc atrii, iar camerele de jos se numesc ventricule. Două valve separă atriile de ventricule, iar alte două valve separă ventriculele de artera aortă (pe stânga) şi de artera pulmonară (pe dreapta). Valvele se închid şi se deschid pentru a permite sângelui să se mişte prin camere în interiorul şi în afara inimii. În mod normal, inima bate de circa 60-100 de ori pe minut. Sistola este perioada în care muşchii de la nivelul ventriculelor se contractă şi împing sângele din inimă spre ţesuturi prin intermediul celor două artere majore: artera aortă şi artera pulmonară. Diastola este perioada în care inima se încarcă cu sânge venit de la ţesuturi prin intermediul venelor: venele cave şi venele pulmonare. În această perioadă, care este o perioadă de relaxare, muşchiul inimii primeşte oxigen prin intermediul arterelor coronare - vase de sânge mici, localizate la nivelul muşchiului inimii. Atunci când inima bate, sângele este forţat împotriva pereţilor arteriali. Aşadar, presiunea arterială este forţa cu care sângele, trimis din inimă (prin mecanismul său de pompă), loveşte pereţii arterelor în drumul spre ţesuturi. Cel mai adesea se măsoară folosind un aparat special numit tensiometru, care înregistrează două valori: prima (valoarea mai mare) este tensiunea sau presiunea sistolică - adică atunci când inima se contractă şi îşi goleşte ventriculele; a doua (valoarea mai mică) este presiunea diastolică - adică atunci când inima se relaxează şi ventriculele se încarcă cu sângele venit din atrii. Unitatea de măsură este mmHg.
Hipertensiunea arterială (HTA) este o boală cronică frecventă, ce presupune transportul sângelui prin artere cu o forţă mai mare decât normal. În cifre, hipertensiunea arterială înseamnă valori ale tensiunii mai mari de 140/90 mmHg. Valorile normale ale tensiunii arteriale sunt 120/80 mmHg. Intervalul de limită este între 120 şi 140 mmHg, când spunem că tensiunea arterială este crescută -, dar nu este hipertensiune. Criza hipertensivă înseamnă mai mult de 180/120 mmHg.
În funcţie de cauza care i-a determinat apariţia, hipertensiunea poate fi primară sau secundară. Cea primară - numită esenţială - este mai frecventă şi apare de obicei la vârste înaintate. Nu are o cauză anume, ci este rezultatul contribuţiei mai multor factori de risc care acţionează în timp: genetica şi ereditatea; schimbările din organism determinate de înaintarea în vârstă; consumul excesiv de sare de bucătărie; stilul de viaţă sedentar; fumatul, consumul excesiv de alcool şi cafea sau alte băuturi care conţin cofeină sau teină - ceai negru, băuturi energizante; alimentaţia nesănătoasă, cu exces de zahăr şi grăsimi şi apariţia consecutivă a obezităţii şi a diabetului zaharat; stresul; apneea în somn.
Hipertensiunea secundară poate apărea la orice vârstă şi este rezultatul unor boli care afectează rinichii, glandele endocrine, vasele de sânge sau chiar inima.
Modalităţi concrete prin care poate fi prevenită instalarea hipertensiunii arteriale: activitate şi exerciţii fizice de intensitate medie (folosirea scărilor în loc de lift, mersul pe jos în loc de mersul cu maşina, activităţi casnice, grădinărit, plimbare cu bicicleta, sporturi de echipă); reducerea consumului de alimente procesate (mezeluri, supă la conservă, chipsuri), deoarece conţin multă sare; renunţarea la fumat, pentru că îngustează vasele de sânge; evitarea stresului inutil; somn bun, odihnitor; reducerea consumului de alcool şi de cafea.
De asemenea, pentru cei care deja au fost diagnosticaţi cu hipertensiune, menţionez că este esenţial să urmeze tratamentul prescris de medicul specialist. Medicamentele sunt eficiente şi vor îmbunătăţi rezultatele pe termen lung, chiar dacă poate dura ceva timp până se va găsi combinaţia potrivită.
