• A. (e-mail). "Doresc să vă împărtăşesc câteva dintre trăirile mele şi pe care, câteodată, nu ştiu cum să le gestionez. Povestea este una lungă şi complicată pe alocuri. Părinţii mei au cumpărat un teren la periferia oraşului nostru şi şi-au construit o casă, nu foarte mare din punctul meu de vedere. Până au terminat o cameră, baia şi bucătăria au stat cu chirie. În acest timp, m-am născut eu şi mama nu a mai lucrat o vreme, dar părinţii şi-au dorit foarte mult să se mute în acea cameră care era gata. Când a venit bunica în vizită să-şi vadă nepoţica, a văzut în ce condiţii modeste stau părinţii mei. Am uitat să spun că mama este învăţătoare, iar tata contabil. Bunica a venit cu propunerea ca ea să-şi vândă apartamentul şi să le dea părinţilor mei banii ca să poată termina casa, dar cu condiţia să-i amenajeze şi ei o cameră şi să se mute la noi. După cum mi-a povestit mama, tata a fost foarte încântat de propunere, fiind singurul copil la părinţi şi orfan de tată de la vârsta de 17 ani, a fost de acord întru totul, fără să se consulte prea mult cu mama. Bunica a rămas văduvă la vârsta de 37 de ani şi este o femeie deosebită pe care o iubesc enorm, ne-a crescut, ne-a dus la biserică şi ne-a educat pe toţi patru, mai am două surori şi un frate, şi este trup şi suflet pentru noi: lucrează în grădină, face curăţenie, dulceaţă, zacuscă, are grijă de florile din curte, de cele mai multe ori ne face şi mâncare, dulciuri, este super, iar mamei nu-i prea convin toate acestea. Spune că ea nu se simte stăpână la casa ei, că nu poate planta o floare până nu o întreabă pe bunica, pentru că altfel iese cu scântei etc. Eu, în luna octombrie, trebuie să merg la facultate într-un alt oraş universitar şi sunt un pic îngrijorată ca nu cumva să se certe. Oricum, ele simt că nu se agreează şi că antipatia este reciprocă, dar de dragul păcii nu-şi prea spun multe. În aproape 20 de ani au fost multe momente tensionate şi nu au stat de vorbă să-şi rezolve problemele. Eu sper ca sora mea, care are 17 ani, să aibă înţelepciunea să aplaneze lucrurile când vede că «se aprinde focul». Tata are aşa o ironie în cuvinte şi spune: «A! probleme de femei». Nu vede nimic rău în comportamentul lor, şi dacă îi spun ceva, el zâmbeşte. Câteodată nici nu ştiu cui să-i dau dreptate, dar cred că nu aceasta este cel mai importat, ci îmi doresc ca ele să se înţeleagă".

Citind rândurile dv., ne-am adus aminte de răspunsul pe care l-a dat un rabin unor oameni care-şi căutau dreptatea. "Rabinul vestit pentru înţelepciunea sa, este pus în situaţia de a împărţi dreptatea între doi împricinaţi. Îl ascultă cu atenţie pe primul şi spune: «Ai dreptate». Îl ascultă şi pe cel de-al doilea, iar răspunsul este identic: «Şi tu ai dreptate». Aflat de faţă, un al treilea îl întreabă, nedumerit, pe rabin: «Păi, cum vine aceasta, Rabi? Nu se poate să aibă amândoi dreptate!». Iar rabinul cel înţelept îi răspunde: «Şi tu ai dreptate!». Ne-aţi scris că pe parcursul anilor au fost multe discuţii contradictorii care au provocat răni care nu sunt încă vindecate. Soluţia ar fi iertarea şi dialogul. Mulţi nu mai dau valoare dialogului, iar acest lucru este îngrijorător, pentru că acesta s-a instalat şi în rândul adulţilor. Şi iertării îi este acordat un spaţiu foarte mic, pentru că nu mai avem dezvoltat în întregime simţul păcatului. În cartea sa Cum să iertăm? Ghid practic pentru a învăţa să iertăm şi să ne vindecăm, Ed. "Pauline", la pagina 43, pr. Jean Monbourquette scrie: "Iertarea ţine într-adevăr de două universuri: cel al omenescului şi cel al divinului. În concepţia despre iertare, trebuie să evităm două erori majore. Prima constă în a reduce iertarea la un comportament pur şi simplu uman care ar fi motivat de teamă sau de milă. Un psiholog behaviorist asimilează iertarea cu o formă de manevră defensivă. Pentru el, iertarea între fiinţele umane este comandată de teama de represalii şi de distrugere reciprocă. Filozoful grec Seneca vede în milă principalul motiv al iertării. El îşi rezumă gândirea într-o formulă celebră: "Iartă-l pe cel mai slab decât tine din milă faţă de el; pe cel mai puternic decât tine, din milă faţă de tine".