de dr. Bianca Hanganu

Schizofrenia este o tulburare psihică (sau mintală) cronică şi gravă, de care suferă circa 24 de milioane de oameni din lumea întreagă.

Este o boală gravă prin faptul că afectează capacitatea de gândire a persoanei, modul în care o persoană se simte şi se comportă, producând un fel de scurtcircuit în creier. Descrierea tipică este pierderea contactului cu realitatea. Această boală nu afectează doar pacientul, ci şi familia acestuia, relaţionarea devenind deseori dificilă. Vestea bună este că la ora actuală această boală beneficiază de tratament care o poate ţine sub control, astfel că persoanele care sunt diagnosticate cu schizofrenie şi care urmează un tratament pot deveni independente, pot participa la activităţi educaţionale, pot avea un loc de muncă şi se pot bucura de relaţionare interumană eficientă.

Debutul bolii are loc cel mai frecvent dinspre finalul adolescenţei până spre 30 de ani, cu debut ceva mai precoce în cazul bărbaţilor, comparativ cu femeile.

Deşi se fac cercetări în acest domeniu, încă nu a fost descoperită cauza apariţiei schizofreniei. Se incriminează o combinaţie de factori genetici şi factori de mediu, la care se adaugă ca influenţă o serie de factori psihosociali şi consumul de droguri - precum canabisul. Uneori, schizofrenia este ereditară, însă doar prezenţa la unul dintre membrii familiei nu înseamnă automat că vor avea şi ceilalţi. Nu există o singură genă care să determine apariţia schizofreniei, ci mai degrabă o combinaţie de gene. Cu privire la factorii de mediu, se incriminează condiţiile de locuit insalubre, locuirea în cartiere periculoase sau în medii stresante, precum şi expunerea la virusuri sau malnutriţia mamei pe timpul sarcinii.

De obicei, manifestarea care îi determină pe cei din jur să bănuiască o tulburare psihică este apariţia episodului psihotic: halucinaţii, iluzii, tulburări de gândire şi de motilitate.

Halucinaţiile se referă la situaţiile în care o persoană vede, aude, miroase sau simte ceea ce nu există. Cel mai frecvent se întâlnesc halucinaţiile auditive, când pacientul cu schizofrenie "aude voci". Din păcate, cei din jur îşi vor da seama destul de târziu că persoana aude voci.

Iluziile se referă la situaţia în care o persoană percepe distorsionat ceea ce există. Un exemplu tipic este situaţia în care persoana ascultă ştirile la TV sau radio - deci ceva ce există, însă crede că jurnaliştii îi trimit un anumit mesaj prin ştirile respective şi că persoana trebuie să răspundă, trebuie să facă ceva ca răspuns. Un alt exemplu: dacă cineva se apropie de ei pentru o strângere de mână sau pentru o îmbrăţişare, fapte care există, pacienţii cu schizofrenie ar putea crede că cel care se apropie de ei vrea să le facă rău.

Tulburările de gândire includ în special gândirea ilogică, neobişnuită. Pacienţii au dificultăţi de organizare a unui discurs, de exemplu. Sau ar putea să treacă brusc de la o idee la alta, fără nicio legătură între ele, sau ar putea să rostească diferite cuvinte fără sens.

Tulburările de motilitate se referă la afectarea mişcărilor şi s-ar putea concretiza în repetarea continuă a anumitor mişcări - de exemplu, balansarea de pe un picior pe celălalt, mişcarea picioarelor când persoana stă aşezată sau lovirea ritmată a podelei cu talpa piciorului.

Alte manifestări sunt încadrate în simptome negative, cu pierderea motivaţiei, pierderea interesului pentru anumite activităţi care îi făceau plăcere, izolarea socială sau comportarea ciudată în societate şi dificultăţi în exprimarea emoţiilor. Persoana ar putea avea dificultăţi la organizarea cumpărăturilor, devine mai lentă în mişcări, efectuează într-un interval de timp mult mai mare activităţi care în trecut erau finalizate rapid, vocea ar putea deveni uniformă, folosind acelaşi ton, iar expresia feţei ar putea deveni fixă. Problema cu aceste manifestări este că sunt similare cu cele din depresie şi ar putea fi confundate.

Există şi manifestări de afectare cognitivă: tulburări de atenţie, de concentrare şi de memorie, ceea ce va crea dificultăţi în conversaţie, în deprinderea unor abilităţi noi sau în învăţarea unor lucruri noi, dar şi în uitarea anumitor lucruri, precum programările pe care le-a făcut persoana în cauză. Tot din cauza acestor tulburări persoana va avea dificultăţi în luarea deciziilor, în utilizarea unor informaţii nou aflate, în concentrare şi menţinerea atenţiei. (va urma)