În această epocă ce riscă să fie bogată în tehnică şi săracă în umanitate, reflecţia noastră nu poate să plece decât de la inima umană. Numai înzestrându-ne cu o privire spirituală, numai recuperând o înţelepciune a inimii putem citi şi interpreta noutatea timpului nostru şi redescoperi calea pentru o comunicare pe deplin umană. Inima, înţeleasă biblic ca sediu al libertăţii şi al celor mai importante decizii ale vieţii, este simbol de integritate, de unitate, dar evocă şi afectele, visele şi este mai ales loc interior al întâlnirii cu Dum nezeu. De aceea înţelepciunea inimii este acea virtute care ne permite să ţesem împreună totul şi părţile, deciziile şi consecinţele lor, înălţimile şi fragilităţile, trecutul şi viitorul, eu-l şi noi-ul. [...]
Nu putem pretinde această înţelepciune de la maşini. Deşi termenul inteligenţă artificială l-a înlocuit de acum pe cel mai corect, folosit în literatura ştiinţifică, machine learning, însăşi folosirea cuvântului «inteligenţă» este deviantă. Maşinile posedă desigur o capacitate nemăsurat mai mare faţă de om de a memora datele şi de a le corela între ele, dar revine omului şi numai lui să le decodifice sensul. [...]
Revine omului să decidă dacă devine hrană pentru algoritme sau hrăneşte cu libertate propria inimă, fără de care nu se creşte în înţelepciune. Această înţelepciune se maturează preţuind timpul şi îmbrăţişând vulnerabilităţile. Creşte în alianţa dintre generaţii, între cel care are amintirea trecutului şi cel care are viziune de viitor. Numai împreună creşte capacitatea de a discerne, de a veghea, de a vedea lucrurile pornind de la împlinirea lor. Pentru a nu rătăci umanitatea noastră, să căutăm Înţelepciunea care este înainte de orice lucru (cf. Sir 1,4), care, trecând prin inimile curate, pregăteşte prieteni ai lui Dumnezeu şi profeţi (cf. Înţ 7,27): ne va ajuta să aliniem şi sistemele inteligenţei artificiale la o comunicare pe deplin umană.
Papa Francisc, din Mesajul pentru Ziua Mondială a Comunicaţiilor Sociale (12 mai 2024)
