La bătrâneţe să nu mă părăseşti (cf. Ps 71,9)
Dumnezeu nu-i părăseşte pe fiii săi, niciodată. Nici atunci când vârsta înaintată şi forţele slăbesc, când părul albeşte şi rolul social dispare, când viaţa devine mai puţin productivă şi riscă să pară inutilă. El nu priveşte aparenţele (cf. 1Sam 16,7) şi nu dispreţuieşte să aleagă pe cei care pentru mulţi apar irelevanţi. Nu rebutează nicio piatră, dimpotrivă, cele mai «vechi» sunt baza sigură pe care pietrele «noi» pot să se sprijine pentru a construi toate împreună edificiul spiritual (cf. 1Pt 2,5).
Sfânta Scriptură, în întregime, este o relatare a iubirii fidele a Domnului, din care reiese o certitudine mângâietoare: Dumnezeu continuă să ne arate milostivirea sa, mereu, în fiecare fază a vieţii, şi în orice condiţie ne aflăm, chiar şi în trădările noastre. Psalmii sunt plini de uimirea inimii umane în faţa lui Dumnezeu, care se îngrijeşte de noi în pofida micimii noastre (cf. Ps 144,3-4); ne asigură că Dumnezeu a ţesut pe fiecare dintre noi încă din sânul matern (cf. Ps 139,13) şi că nici în iad nu va părăsi viaţa noastră (cf. Ps 16,10). Aşadar, putem fi siguri că va fi aproape de noi şi la bătrâneţe, cu atât mai mult pentru că în Biblie a îmbătrâni este semn de binecuvântare. [...]
În această a IV-a Zi Mondială dedicată lor, să facem să nu le lipsească duioşia noastră bunicilor şi bătrânilor din familiile noastre, să-i vizităm pe cei care sunt descurajaţi şi nu mai speră că un viitor diferit este posibil. Atitudinii egoiste care duce la rebutare şi la singurătate să îi contrapunem inima deschisă şi faţa fericită a celui care are curajul de a spune: «Nu te voi părăsi!» şi de a întreprinde un drum diferit.
(Papa Francisc, din Mesajul pentru Ziua Mondială a Bunicilor şi a Bătrânilor, 28 iulie 2024)
