de sr. Iuliana Neculai, NDS

În acest an liturgic am fost invitaţi să trăim mai conştient şi mai concret apartenenţa noastră la familia Bisericii, în diversitatea care o compune. Femeile constituie majoritatea celor care merg la biserică şi sunt adesea primele misionare ale credinţei în familie.

Simbolismul feminin creionează chipul Bisericii cu fizionomia unei logodnice, a unei mirese, a unei mame, subliniind dimensiunea iubirii şi a fecundităţii. Icoana completă a Bisericii este Maria.

Scrisoarea apostolică Mulieris dignitatem Sfântului Papă Ioan Paul al II-lea, la nr. 6, afirmă că Dumnezeu a decis să-i ofere omului un "ajutor", creând o femeie care să fie "carne din carnea lui şi os din oasele lui" (cf. Gen 2,23). În întrupare, Tatăl îi dă Fiului său o femeie ca ajutor, pentru ca Fiul lui Dumnezeu să primească de la o mamă "os din oasele ei şi carne din carnea ei". Ea se află la începutul mântuirii, ea este Biserica în devenire. Ea este umanitatea la care Dumnezeu priveşte; în ea, fiica Sionului devine Maica universală a harului.

În timpul Bunei-Vestiri, în Maria din Nazaret - care îşi pronunţă "da"-ul său (cf. Lc 1,38) - este prezentă întreaga umanitate. Maria învaţă Biserica cum să genereze prin Cuvânt. Ea a conceput crezând şi ascultând (cf. Rom 10,17): din Cuvântul pe care l-a ascultat a luat naştere credinţa prin care l-a generat pe Cristos. În Maria contemplăm modelul de cooperare a femeii cu Dumnezeu.

Maria nu este autoarea revelaţiei. Figura ei este în întregime dependentă de cea a lui Cristos. În relaţia sa cu Cristos şi în perfecţiunea pe care i-o conferă darul divin, ea formează în sine un ideal de femeie, care luminează viaţa fiecărei femei şi o ajută să-şi descopere destinul cel mai înalt.

Când Isus o numeşte pe Maria "femeie" la Cana Galileii şi pe Calvar (cf. In 2,4;19,26), o vede ca pe femeia care cooperează la misterul întrupării şi la mântuirea umanităţii. La Cana Galileii, el aprobă rolul matern al Mariei faţă de miri şi de invitaţii lor, iar la Calvar îi încredinţează o nouă maternitate faţă de toţi oamenii; el consacră astfel cooperarea femeii la opera de mântuire. În Maria, maternitatea a fost ridicată la cel mai înalt grad.

Prezenţa femeilor în Biserică trebuie să contribuie, în special, la readucerea maternităţii în centrul problematicii sociale şi ecleziale, deoarece constituie în mod concret esenţa femininului. Maternitatea, de fapt, este capacitatea de a aduce iubire şi protecţie fragilităţii umane, este milă (în limba ebraică acelaşi termen - rahamin - indică mila şi pântecele), ospitalitate şi capacitate generativă morală şi spirituală. Căci acesta este un mod de a fi al femeii ca persoană, nu neapărat legat de maternitatea biologică.

Astfel, femeia, prin prezenţa ei în Biserică, poate arăta omului contemporan, închis în raţionalismul şi individualismul său autoreferenţial, că la originea vieţii sale există marea iubire a Tatălui pentru fiecare dintre noi.

Ceea ce trebuie să fie recunoscut este "geniul feminin" în viaţa de zi cu zi. Papa Francisc afirma, pe bună dreptate, în 2013 la conferinţa de presă desfăşurată în timpul zborului de întoarcere din călătoria apostolică din Rio de Janeiro cu ocazia Zilei Mondiale a Tineretului, că Biserica nu poate fi ea însăşi fără femeie şi fără rolul ei şi că femeia pentru Biserică este indispensabilă.

Isus însuşi a fost mai presus de toate cel care s-a arătat mereu aproape de femei în Biblie, dorindu-le alături, mergând chiar până acolo încât a decis să se arate mai întâi lor, după înviere. Există multe figuri de femei care au influenţat istoria Bisericii şi a lumii, inclusiv figuri de femei din Biblie, sfinte, mistice şi femei iluminate de har. Astfel, femeile sunt chemate să exprime maternitatea prin participarea activă la munca în Biserică, după exemplul Mariei care, să nu uităm, este mai importantă decât toţi apostolii!