Prelucrare de pr. Felician Tiba
Nu ştiam noi ce este acela un seminar! Părintele însă, că nici nu-i mai reţin numele, ştiu doar că era înalt şi slab, înainte să ieşim la altar, ne-a privit pe fiecare în parte, ne-a întrebat cum ne cheamă şi ne-a întrebat dacă merge vreunul la seminar. Cum să-i spun că merg dacă nu ştiam ce este acela un seminar?! Mă şi gândeam că iar trebuie bani, că e un fel de tabără, că trebuie să stau multe zile, că nu am cele necesare, că abia refuzase tata să mă lase la muncă cu ziua undeva departe de casă împreună cu alţi copii.
Cum să-i spun eu părintelui că merg la seminar? Atunci am găsit varianta de avarie! "Părinte, eu m-aş duce, dar am mâncat!"
În mintea mea a fost ceva de genul: "Dacă e ca la împărtăşanie? Mai bine îi spun că am mâncat! Dovadă că la acea Liturghie nici nu m-am împărtăşit, ca să fiu şi credibil.
Sigur că părintele a râs de răspunsul meu. Cine ştie ce şi-o fi spus în mintea lui: "Cred că nu a înţeles întrebarea!"... şi avea dreptate!
Curând însă, după o altă discuţie cu un seminarist, am înţeles cu adevărat la ce se referea părintele şi am mai înţeles că la seminar trebuie să mergi dacă simţi o chemare specială şi că acolo, după ani de studii şi de încercări, într-o zi poţi deveni preot. Poţi întreba la rândul tău pe alţii dacă merg la seminar... (Marcelin)
