Strălucirea luminii limpezi
de pr. Felix Roca
Sărbătoarea Paştelui ne reaminteşte că victoria lui Cristos asupra morţii face ca lumina să învingă orice negură şi viaţa să triumfe chiar şi în momentele care par stăpânite de întuneric. Iar oamenii, care strălucesc chiar şi în suferinţa lor răspândesc speranţă şi dorinţă de viaţă adevărată, sunt lumină din lumina lui Cristos cel înviat.
Cu evanghelia sub braţ
Doi soţi din Italia, mai precis din Sassello, regiunea Liguriei, pe nume Ruggero şi Maria Teresa Badano, aşteptau de 11 ani naşterea unui copil, pentru care se rugau cu multă ardoare. "Cea mai mare binecuvântare a lor", aşa cum au numit-o, s-a născut la 29 octombrie 1971. I-au dat numele de Chiara şi i-au oferit o educaţie creştină solidă, astfel încât fetiţa lor a crescut cu un caracter generos, deschis şi blând, dar şi hotărât. La 9 ani, Chiara participă la o mare întâlnire a Mişcării Focolarelor, la Roma. Descoperă "iubirea imensă a lui Dumnezeu" care o va marca şi pe care va încerca să o trăiască în familie, la şcoală şi cu prietenii. "Am început aventura noastră: să facem voinţa lui Dumnezeu în clipa prezentă. Cu evanghelia sub braţ, vom face lucruri măreţe", scria Chiara împreună cu o prietenă.
O fată din altă lume
Dincolo de profunzimea spirituală, Chiara părea o fată obişnuită: senină, veselă şi plină de viaţă. Îi plăcea patinajul, juca tenis, urca pe munţi şi înota des. Prietenii găsesc la ea o mare capacitate de a asculta, o sensibilitate deosebită şi o profunzime ieşită din comun pentru vârsta ei. Într-un an, în preajma Crăciunului, merge cu clasa ei la un azil de bătrâni. Aici se ataşează foarte tare de o bătrânică cu ochi mari şi un zâmbet cuceritor, pe care o chema Speranza. "Adesea mergea să o viziteze şi să o ajute. O pieptăna, o spăla pe faţă, îi aranja patul... În timpul acestor vizite bunica Speranza îi spunea poveşti precum cele despre coşari care îi plăceau foarte mult. Am dorit să o întâlnesc şi eu şi primul lucru pe care mi l-a spus a fost: «Ai o fată care nu este din lumea aceasta»", povesteşte mama.
Lumină limpede chiar şi în suferinţă
În vara anului 1988, Chiara a simţit o durere la umăr în timp ce juca tenis cu prietenii. La început nu i-a dat importanţă, dar durerea a continuat să fie prezentă şi a fost supusă unei serii de investigaţii. Medicii au descoperit că suferă de o formă rară şi dureroasă de cancer osos, sarcom osteogen. Când a aflat, Chiara a spus fără niciun regret: "Este pentru tine, Isuse; dacă vrei tu, şi eu vreau". După primele sesiuni de chimioterapie nu a mai putut merge. Ţine o corespondenţă cu Chiara Lubich, fondatoarea Mişcării Focolarelor, care într-o scrisoare îi spune: "Dumnezeu te iubeşte imens de mult, doreşte să pătrundă în adâncul inimii tale şi să te facă să experimentezi picături de cer. «Chiara Luce» este numele la care m-am gândit pentru tine. Îţi place? Este lumina idealului care învinge lumea". În suferinţa sa, Chiara Luce devine o lumină limpede pentru toţi cei care o cunoşteau. Vorbeşte puţin despre boala ei, nu ţine un jurnal, însă celor care se apropie de ea le dăruieşte seninătate, pace şi bucurie. Durerile devin crunte, însă Chiara refuză morfina: "Îmi ia luciditatea, iar eu nu pot să-i ofer lui Isus decât durerea mea". În fiecare zi primeşte Sfânta Împărtăşanie. Chiara Badano încheie drumul pământesc la 7 octombrie 1990, la doar 19 ani, avându-i pe ambii părinţii la căpătâi, ultimele sale cuvinte fiind: "Mamă, fii fericită, pentru că eu sunt!". A fost proclamată fericită în anul 2010.
Chiara Luce Badano a făcut să strălucească lumina prieteniei cu Cristos şi a arătat că tinerii sunt capabili de lucruri măreţe dacă ştiu să dea sens vieţii lor.
