de pr. Iosif Dorcu
La 10 km de centrul oraşului Citta di Castello (Provincia di Perugia), pe vârful colinei Canoscio (la o altitudine de 440 m pe malul Tibrului) se poate vedea sanctuarul cu acelaşi nume dedicat Sfintei Fecioare Maria, înălţată la cer.
Mai concret, este o bazilică numită "Madonna del Transito" ce datează din jurul anului 1850, deşi pietatea populară avea în vedere cinstirea Mariei aici încă din anul 1348. Istoria ne spune că în acel an exista deja o capelă dedicată Mariei, iar un oarecare Vanni di Iacopo locuia într-o casă pe colina Canoscio. Acesta, în timpul unei epidemii de ciumă, a făcut o promisiune că, dacă va fi ferit de această boală, va lăsa urmaşilor săi moştenire o sumă de bani pentru a plăti o pictură care să o reprezinte pe Maica Domnului. În anul 1406, capela este mărită, iar un autor necunoscut a pictat într-o nişă a noii biserici o imagine a Fecioarei în momentul trecerii din această lume (transitus), înconjurată de cei 12 apostoli, iar în partea de sus, ridicarea sa la cer şi încoronarea ca regină în prezenţa îngerilor. În secolul al XIX-lea, fresca a fost restaurată şi completată de pictorul Anibale Gatti. Chipul Mariei este luminos, senin, delicat, părând să ofere o imagine cerească.
În anul 1854, pr. Luigi Piccardini din Congregaţia Oratorienilor propune ca în cinstea declarării dogmei Neprihănitei Zămisliri să se edifice la Canoscio un nou sanctuar. Lumea a fost entuziasmată de această idee, iar la 15 august 1855, Mons. Letterio Turchi, episcopul de Citta di Castello, binecuvânta piatra de temelie. După proiectul arhitectului Emilio de Fabris, noul sanctuar a fost construit în perioada 1855-1878.
Au fost instalate cinci clopote cu nume specifice: Imaculata, Isus, Sfântul Iosif, Sfânta Ana şi Sfântul Ioachim. Consacrarea sanctuarului s-a celebrat între 6-8 septembrie 1878 de către cardinalul Raffaele Monaco La Valletta, vicarul Papei Leon al XIII-lea, prieten apropiat al preotului Piccardini. La 16 septembrie 1888, din dorinţa expresă a papei, chipul Fecioarei a fost încoronat cu o coroană oferită de Capitulul Bazilicii Sfântul Petru din Roma. Totuşi, porticul cu nouă coloane din faţa intrării a fost finalizat abia în anul 1905 şi binecuvântat în numele Papei Pius al X-lea.
În timpul celui de-al Doilea Război Mondial (1944), sanctuarul a suferit multe distrugeri, dar episcopul diecezan Filippo Maria Cipriani a avut un mare rol în restaurarea acestuia. Drept recunoştinţă, pe pavimentul de marmură a fost încrustată stema sa episcopală.
La 7 mai 1998, cardinalul Achile Silvestrini anunţa oficial că Papa Ioan Paul al II-lea a oferit sanctuarului titlul de basilica minor. Din anul 2006, la Canoscio este sediul comunităţii Fraţilor Franciscani ai Imaculatei.
Pentru acest sanctuar au fost stabilite cinci zile când se poate obţine indulgenţa plenară: trei sărbători (29 iunie, 15 august şi 8 decembrie) şi două aniversări: 8 septembrie (ziua consacrării) şi 7 mai (data acordării titlului de bazilică). La 16 august este o tradiţie a binecuvântării copiilor la finalul tuturor Liturghiilor.
Lângă sanctuar merită atenţie trei obiective: Capela Sfinţilor Cosma şi Damian (care datează din secolul al XIII-lea), o reproducere a Grotei de la Lourdes (consacrată în anul 1927) şi o cruce metalică iluminată, înălţată pe vârful colinei.
Canoscio este vizitat anual de peste 100.000 de pelerini, îndeosebi la 15 august, când se celebrează sărbătoarea sanctuarului.
