Buglose

de pr. Iosif Dorcu

În sud-vestul Franţei, în Dieceza de Aire et Dax şi la doar şase kilometri de casa natală a Sfântului Vincenţiu de Paul, se poate vedea un vechi sanctuar, Buglose, care adăposteşte o statuie a Maicii Domnului.

Toţi istoricii sunt de acord că statuia a fost descoperită în anul 1620. Este şi anul în care regele Ludovic al XIII-lea vine în sud-estul Franţei pentru a repune în drepturi religia catolică după îndelungatul Război al religiilor, încheiat în anul 1598. În timpul războiului, multe biserici şi mănăstiri catolice au fost jefuite. În anul 1570, a fost atacat şi satul Le Pouy (din 1828 se numeşte Vincenţiu de Paul), iar statuia s-a pierdut undeva într-o mlaştină şi nimeni nu a mai ştiut de ea.

Într-o zi a anului 1620, un ţăran, care îşi ara câmpul cu cei doi boi ai săi, i-a văzut oprindu-se să lingă o piatră albă. Când s-a uitat mai atent, a observat că era de fapt statuia Fecioarei, scufundată în mlaştină şi acoperită de papură. Imediat a fost scoasă de acolo şi aşezată pe un altar improvizat la locul descoperirii sale, unde este actuala capelă Notre-Dame de Buglose, cunoscută sub numele de "Capela minunilor". Capela ar fi trebuit iniţial să fie temporară, iar statuia să fie transportată la biserica parohială din Le Pouy, dar boii, care trăgeau căruţa cu statuia, au refuzat să avanseze mai departe de ruinele vechii biserici. Văzând aceasta ca un semn al voinţei divine, s-a hotărât reconstruirea sanctuarului.

O primă bisericuţă realizată aici a fost inaugurată luni după Rusaliile din anul 1622 de către episcopul de Dax, Jean-Jacques du Sault, în prezenţa a mii de pelerini. Notorietatea capelei de la Buglose a crescut repede şi au început să vină pelerini şi din diecezele vecine: Bordeaux, Bayonne, Bazas. Chiar şi regina Spaniei, Maria-Ana de Neubourg, a venit aici şi a fost vindecată. Sfântul Vincenţiu de Paul, în anul 1623, merge şase kilometri pe jos şi celebrează o Liturghie solemnă în faţa statuii.

Datorită marii afluenţe de pelerini, la 30 iulie 1850, s-a pus piatra fundamentală pentru noul sanctuar, care a fost inaugurat la 5 iunie 1855, când a fost instalată şi statuia miraculoasă, dar lucrările au fost finalizate abia în 1865.

Statuia, aşezată chiar în centrul prezbiteriului, înconjurată de mari panouri în stil baroc, aurite, este de o frumuseţe aparte. Este sculptată într-un calcar mai dur, măsoară un metru înălţime şi cântăreşte 400 kg. Maria ţine pruncul pe braţe, dar priveşte spre pelerini. Atât zâmbetul ei, cât şi al Pruncului fac din sanctuarul de la Buglose un loc de pace şi de seninătate. În numele Papei Pius al IX-lea, episcopul locului, Mons. Louis-Marie Épivent, la 9 septembrie 1866, a aşezat pe capul Mariei şi al Pruncului două coroane extraordinar de frumoase, din aur. În anul 1965, cu ocazia celebrării centenarului bisericii, sanctuarul a fost consacrat în mod solemn de cardinalul Joseph Lefebvre, arhiepiscop de Bourges. În anul următor, 1966, cu ocazia centenarului încoronării statuii, la cererea episcopului Robert Bézac, Papa Paul al VI-lea oferă titlul de Basilica minor.

Turnul este unic oarecum: nu are vârf în formă de săgeată, dar este plat, având pe patru colţuri patru îngeri.

La Buglose merită atenţie carionul, care este unic în lume. Între anii 1894-1926, în cele trei etaje ale turnului au fost instalate 60 de clopote. Acestea, acţionate printr-un mecanism special (o claviatură de orgă, la care sunt cuplate clopotele, şi un tambur ce se învârte şi le acţionează) pot reda diverse cântece. Foarte mulţi pelerini vin aici joia după-amiază, între orele 15.30-16.45, pentru a le asculta. Cel mai mare clopot, cu nota DO, cântăreşte 2.100 kg.