de pr. Petru Ciobanu
Anul 1812. Pacea de la Bucureşti marchează ciopârţirea nedreaptă (şi ilegală) a Moldovei istorice prin anexarea spaţiului dintre Prut şi Nistru la Imperiul Ţarist. Acest eveniment a marcat şi viaţa credincioşilor catolici din regiune care, până la acea dată, făceau parte din Episcopia de Bacău. Acum au primit un nou ierarh şi au devenit parte a altei realităţi ecleziastice. În această schimbare un rol important l-a avut şi arhiepiscopul Stanisław Bohusz Siestrzeńcewicz.
Siestrzeńcewicz s-a născut în ziua de 3 septembrie 1731 în Zańki, voievodatul Troţk (azi în Bielorusia), într-o familie de calvini. Primele cunoştinţe le-a căpătat de la un învăţător ambulant, după care a studiat la Gimnaziul Calvin din Sluţk, pe care l-a absolvit în anul 1745. Aflat în drum spre Berlin, a decis să se înroleze în armata prusacă, însă a fost rănit în bătălia de la Kasseldorf din 15 decembrie 1745, motiv pentru care, 11 zile mai târziu, a şi părăsit armata. După ceva studii la Berlin, la 4 octombrie 1748 a mers la Frankfurt-pe-Oder pentru a studia filozofia la universitatea din oraş. După absolvire, s-a dedicat călătoriilor prin Europa, oprindu-se la Londra şi Amsterdam, reluându-şi apoi cariera militară în infanteria prusacă şi cavaleria lituaniană. A trecut în rezervă în anul 1761.
Prin anul 1754 s-a convertit la catolicism, iar după un an în care a fost învăţător în vechea familie nobiliară Radziwiłł, în 1762 a urmat un curs de pregătire teologică la piariştii din Varşovia. Peste un an, la 12 iunie 1763, a primit diaconatul, la 3 iulie acelaşi an fiind hirotonit preot. După hirotonire, a activat ca paroh la Gomel şi Bobruisk, fiind numit mai târziu canonic al Catedralei din Vilnius.
La 2 iulie 1773, a fost numit episcop auxiliar de Vilnius, cu titlul de Mallus (Turcia de azi), la 3 octombrie acelaşi an fiind consacrat de episcopul emerit de Smolensk, Jerzy Mikołaj Hylzen.
La începutul lunii decembrie 1773, împărăteasa Ecaterina a II-a (1762-1796) a înfiinţat Dieceza de Moghilău (Bielorusia), titular al noului sediu fiind numit Stanisław Bohusz Siestrzeńcewicz, care-I avea în subordinea sa pe toţi catolicii din Imperiul Ţarist. În anul 1774, Siestrzeńcewicz a pus bazele unei tipografii în care erau tipărite lucrări bisericeşti şi laice. La 14 februarie 1782, Ecaterina a II-a a reorganizat Dieceza de Moghilău, ridicând-o la rang de arhiepiscopie, Siestrzeńcewicz fiind numit acum arhiepiscop, funcţie pe care o va îndeplini până la sfârşitul vieţii. Întrucât şi înfiinţarea Diecezei/Arhidiecezei de Moghilău, şi numirea lui Siestrzeńcewicz s-au făcut fără aprobarea Sfântului Scaun, în 1783, la Sankt Petersburg a fost trimis arhiepiscopul Giovanni Andrea Archetti, nunţiu apostolic extraordinar pe lângă suverana rusă. Rezultatul tratativelor a fost recunoaşterea lui Siestrzeńcewicz ca arhiepiscop. Mai mult, la 22 februarie 1784, a primit din partea Papei Pius al VI-lea paliumul.
Binefăcător generos, din propriile resurse a zidit la Sankt Petersburg Biserica "Sfântul Stanislau" şi biserica dedicată aceluiaşi sfânt din Moleatici (Bielorusia), a plătit studiile pentru 15 studenţi din zona pe care o păstorea şi a ajutat financiar patru fete din familii sărace.
După anul 1812, sub jurisdicţia lui Stanisław Bohusz Siestrzeńcewicz au trecut şi catolicii dintre Prut şi Nistru. În anul 1814, Siestrzeńcewicz i-a trecut în păstorirea episcopului catolic de Cameniţa. Este tocmai perioada în care numărul catolicilor din Basarabia începe să crească semnificativ, tot acum fiind înfiinţate şi unele parohii - cum ar fi cea din Chişinău şi Bălţi - care, în pofida timpurilor grele prin care le-a fost dat să treacă, activează şi astăzi.
Arhiepiscopul Stanisław Bohusz Siestrzeńcewicz a trecut la cele veşnice la 1 decembrie 1826, la vârsta de 95 de ani, fiind înmormântat în Biserica "Sfântul Stanislau" din Sankt Petersburg.
