Interviu cu pr. Aurelian Herciu, realizat de pr. Claudiu Bulai

Anul acesta, cei hirotoniţi în anul 2013 au împlinit 10 ani de Preoţie. Dintre aceştia, este unul care are "vechimea" de misionar aproape cât cea de Preoţie. Vă oferim în acest număr al revistei un interviu cu un preot misionar tânăr, dar cu "vechime". Pr. Aurelian Herciu s-a născut în Dieceza de Iaşi, a fost hirotonit preot în Arhidieceza de Bucureşti şi slujeşte ca preot misionar în Dieceza de Marsabit (nordul Kenyei).

- Aveţi zece ani de Preoţie, dintre care nouă i-aţi petrecut în misiune în Kenya (Africa). Cum s-a născut această dorinţă de a fi preot misionar?

La început, a fost planul bunului Dumnezeu. De la el am primit darul vieţii, darul chemării la Sfânta Preoţie şi vocaţia misionară. Dorinţa de a fi misionar s-a născut atunci când i-am întâlnit pe preoţii misionari (pr. Eugen Blaj şi pr. Isidor Mîrţ) care, atunci când eram în seminar, veneau şi ne împărtăşeau experienţa lor misionară. Apoi, a fost acest gând care a încolţit în inima mea de a dărui şi celorlalţi ceea ce Dumnezeu mi-a oferit. Consider că bunul Dumnezeu m-a înzestrat cu multe daruri (printre care şi acela de a învăţa limbi străine şi de a trăi printre alte popoare). Aşa am ajuns preot misionar.

- Când spunem Kenya, mulţi dintre noi se gândesc la o ţară îndepărtată. Vorbiţi-ne despre acele locuri şi despre credinţa oamenilor de acolo.

Este adevărat! Kenya este o ţară îndepărtată şi totuşi aproape, prin credinţa comună pe care o împărtăşim. Kenya este o ţară majoritar creştină, iar credinţa oamenilor în Dumnezeu este foarte puternică. Chiar dacă Dieceza de Marsabit (nordul Kenyei), acolo unde slujesc misionarii români (pr. Claudiu Iştoc, pr. Cristian Pişta şi pr. Ştefan Lenghen), este zonă de deşert şi zonă de primă evanghelizare (anul viitor se împlinesc 60 de ani de când au fost încreştinaţi), credinţa oamenilor este una vie şi plină de entuziasm. Dacă la început primii misionari mergeau în Kenya pentru a-i învăţa pe cei de acolo credinţa, treptat au descoperit că oamenii locului îi învaţă pe ei. Din punct de vedere uman şi spiritual, Kenya este o ţară foarte bogată.

- "Mergând în toată lumea, predicaţi evanghelia la toată făptura!" (Mc 16,15), ne spune Isus. În secolul al XXI-lea mai sunt oameni care n-au auzit de Cristos cel înviat? Aţi avut ocazia să fiţi primul misionar într-o nouă zonă de misiune?

Da, în zilele noastre mai sunt oameni care nu au auzit de Isus. Mergând prin satele misiunii (Parohia Hurri Hills, în care slujesc, are 13 filiale), am întâlnit oameni care nu ştiu ce este crucea şi cine este cel răstignit pe cruce. Faptul de a fi misionar într-o zonă de primă evanghelizare (oameni care aud pentru prima dată vestirea evangheliei) este un mare dar şi o mare binecuvântare. În timpul Vigiliei Pascale, când am botezat zeci de catecumeni, simţeam o bucurie unică: aceştia au devenit copii ai lui Dumnezeu şi au primit mântuirea, viaţa veşnică.

- Cu ce vă ocupaţi în misiunea dumneavoastră?

Activităţile pe care le desfăşurăm în misiune sunt multe: evanghelizare, cateheză sacramentală, Liturghii, rugăciune, proiecte educaţionale, promovare umană şi socială. Dintre toate consider că cea mai importantă este rugăciunea şi celebrarea sacramentelor, adică să-i aducem pe oameni mai aproape de Dumnezeu. Restul activităţilor sociale le pot face şi celelalte ONG-uri. Riscul de a deveni un realizator de proiecte sociale este mare pentru un misionar. Eu caut ca Dumnezeu şi partea spirituală să fie pe primul loc în munca misionară.

- Când vă gândiţi la anii aceştia petrecuţi în misiune, care ar fi amintirea sau experienţa care vă rămâne întipărită în minte?

Dacă ar fi să relatez momentele de care am rămas impresionat în toţi aceşti ani de misiune, ar fi multe. Aş dori să mă opresc, mai ales, asupra unei experienţe. Anul trecut pregăteam împreună cu credincioşii şi cei de la Caritas un proiect pentru săparea unei fântâni în misiune (în ultimii trei ani a fost o secetă prelungită; singura sursă de apă în parohie este apa de ploaie). La derularea acestui proiect contribuia şi un comitet format din credincioşi şi alţi lideri locali. La una dintre întâlniri, un lider tradiţional mărturisea că înainte era împotriva Bisericii şi nu era de acord cu săparea fântânii. Văzând însă în aceşti patru ani de când s-a înfiinţat Parohia Hurri Hills (la 16 iunie 2019) cum ajută Biserica în comunitate, el a devenit un susţinător convins al proiectului. De asemenea, la întâlnirile pentru derularea proiectului fântânii, un lider musulman spunea că preotul din misiune îi ajută pe toţi oamenii, neţinând cont de religia lor. Pentru el, preotul era ca Isus. Le spunea credincioşilor să nu caute un alt Isus. Astfel de momente îmi dau speranţă şi mă împlinesc în munca misionară.

- Povestiţi-ne şi un fapt mai inedit pe care l-aţi trăit în aceşti ani.

Aici aş povesti una dintre cele mai frumoase binecuvântări pe care le-am primit. În misiune, când plecăm la drum, ne asigurăm mereu că am pus apă în maşină. Pentru oameni, mai ales în misiune, apa este vitală. Într-o zi, când mă întorceam din capitală, am pus mai multă apă în maşină, ştiind că voi întâlni pe drum mici păstoraşi care vor cere apă. Aşa a şi fost. Când mă apropiam de Marsabit, am întâlnit mulţi copii cu animale cerând apă pe arşiţa zilei. După ce i-am dat un bidon cu apă unuia dintre ei, am primit cea mai frumoasă recunoştinţă: "Dumnezeu să te binecuvânteze!". Această binecuvântare a fost un mare dar. Venea de la un copil pe care nu îl cunoşteam, într-un loc şi într-un moment cu totul neaşteptat.

- Ce ar putea face cititorii noştri pentru misionari?

Contribuţia pe care cititorii dumneavoastră, dragii noştri credincioşi, o pot aduce muncii misionare este mare: rugăciunea, susţinerea financiară, voluntariatul în misiune şi, mai ales, promovarea misionară. Papa Francisc ne spune că suntem misionari atunci când descoperim iubirea lui Dumnezeu pentru noi. El îi invită pe credincioşi (mai ales pe cei bolnavi) să ofere suferinţa lor pentru misiuni. Fiecare dintre noi, acolo unde este, poate fi misionar, dacă dă mărturie despre iubirea lui Dumnezeu în viaţa lui. Suntem misionari atunci când iubim.

- La final, vă rog să lăsaţi un mesaj cititorilor noştri.

Dragi prieteni, vă mulţumim mult pentru rugăciunea şi contribuţia pe care le oferiţi pentru misiuni şi opera misionară. Avem nevoie de dumneavoastră în munca misionară. Sunteţi importanţi pentru noi şi de nepreţuit. Misionar sunt eu, tu, mic şi mare, fiecare dintre noi. Vă purtăm în rugăciunile noastre. Dumnezeu să vă binecuvânteze!