"Fraţilor, surorilor, nu suntem niciodată pregătiţi pentru boală. Şi adesea nici pentru a admite înaintarea în vârstă. Ne temem de vulnerabilitate şi cultura prevalentă a pieţei ne determină s-o negăm. Pentru fragilitate nu există spaţiu. Şi astfel răul, atunci când năvăleşte şi ne asaltează, ne lasă la pământ leşinaţi. Atunci se poate întâmpla ca alţii să ne abandoneze sau să ni se pară nouă că trebuie să-I abandonăm, pentru a nu ne simţi o povară faţă de ei. Astfel începe singurătatea şi ne otrăveşte simţul amar al unei nedreptăţi prin care pare să se închidă şi cerul. De fapt, trudim să rămânem în pace cu Dumnezeu, când se ruinează raportul cu ceilalţi şi cu noi înşine. Iată pentru ce este aşa de important, şi în privinţa bolii, ca Biserica întreagă să se măsoare cu exemplul evanghelic al bunului samaritean, pentru a deveni un valabil «spital de campanie»: de fapt, misiunea sa, îndeosebi în circumstanţele istorice prin care trecem, se exprimă în exercitarea îngrijirii. Toţi suntem fragili şi vulnerabili; toţi avem nevoie de acea atenţie compătimitoare care ştie să se oprească, să se apropie, să îngrijească şi să ridice. Condiţia celor bolnavi este, aşadar, un apel care întrerupe indiferenţa şi frânează pasul celui care înaintează ca şi cum n-ar avea surori şi fraţi.
De fapt, Ziua Mondială a Bolnavului nu invită numai la rugăciune şi la apropiere faţă de cei suferinzi; ea, în acelaşi timp, tinde să sensibilizeze poporul lui Dumnezeu, instituţiile sanitare şi societatea civilă la un nou mod de a înainta împreună. Profeţia lui Ezechiel (34,15-16) conţine o judecată foarte dură cu privire la priorităţile celor care exercită asupra poporului o putere economică, culturală şi de conducere: «Voi mâncaţi grăsimea, vă îmbrăcaţi cu lâna şi o înjunghiaţi pe cea grasă, dar nu păstoriţi turma. Pe cele slabe nu le întăriţi, pe cea bolnavă nu o vindecaţi, pe cea rănită nu o bandajaţi, pe cea rătăcită nu o aduceţi înapoi, pe cea pierdută nu o căutaţi, ci le stăpâniţi cu forţă şi cu brutalitate» (34,3-4). Cuvântul lui Dumnezeu este mereu iluminant şi contemporan. Nu numai în denunţare, ci şi în propunere. De fapt, concluzia parabolei bunului samaritean ne sugerează cum exercitarea fraternităţii, începută de la o întâlnire faţă către faţă, se poate lărgi la o îngrijire organizată. Hanul, hangiul, banii, promisiunea de a fi informaţi reciproc (cf. Lc 10,34-35): toate acestea ne fac să ne gândim la slujirea preoţilor, la munca lucrătorilor sanitari şi sociali, la angajarea rudelor şi a voluntarilor graţie cărora în fiecare zi, în orice parte din lume, binele se opune răului."
(Papa Francisc, din Mesajul pentru Ziua Mondială a Bolnavului, 2023)
