În fiecare an, pe 2 februarie, în sărbătoarea "Întâmpinarea Domnului", Sfânta Biserică celebrează Ziua Mondială a Persoanelor Consacrate. Această zi deosebită reprezintă o bună ocazie pentru noi toţi de a ne îndrepta gândul, rugăciunea şi recunoştinţa noastră spre acele persoane pe care Dumnezeu le-a chemat să-l urmeze şi să-l slujească într-un mod cu totul deosebit prin consacrare.

Asemenea Sfintei Fecioare Maria şi a Sfântului Iosif, care l-au prezentat şi încredinţat pe copilul Isus lui Dumnezeu în templul din Ierusalim, şi persoanele consacrate s-au oferit în întregime Domnului pentru toată viaţa. La originea consacrării lor a stat întâlnirea cu Isus şi harul său gratuit, aşa cum spunea atât de frumos Sfântul Părinte Papa Francisc: "Şi voi, dragi fraţi şi surori care v-aţi consacrat Domnului, sunteţi bărbaţi simpli şi femei simple care aţi văzut comoara ce valorează mai mult decât toate avuţiile lumii. [.] Pentru că v-aţi îndrăgostit de Isus, aţi văzut totul în el şi, răpiţi de privirea sa, aţi părăsit totul. Viaţa consacrată este această viziune. Înseamnă să vezi ceea ce contează în viaţă. Înseamnă să întâmpini darul Domnului cu braţele deschise, aşa cum a făcut Simeon. Iată ce văd ochii consacraţilor: harul lui Dumnezeu s-a revărsat în mâinile lor. Persoana consacrată este cea care priveşte în fiecare zi şi spune: Totul este dar, totul este har" (1 februarie 2020).

Prin chemarea care le-a fost adresată şi prin alegerea lor liberă şi generoasă de a-I aparţine doar lui Dumnezeu, persoanele consacrate sunt în mijlocul nostru adevărate semne profetice, martori bucuroşi ai Împărăţiei care va veni, ajutându-ne şi pe noi să ne îndreptăm atenţia spre realităţile cereşti. Într-adevăr, într-o lume dominată de nenumărate încercări şi nelinişti, persoanele care s-au oferit cu totul lui Dumnezeu ne amintesc că nu suntem chemaţi să trăim cu frica unei lumi care se sfârşeşte, ci în aşteptarea Domnului care vine (cf. Ap 22,20), având convingerea fermă că nu ne îndreptăm spre un sfârşit implacabil, ci aşteptăm cu încredere înflorirea veşniciei pe care Domnul ne-a promis-o.

Prin îmbrăţişarea şi trăirea celor trei sfaturi evanghelice - sărăcia, ascultarea şi castitatea -, persoanele consacrate doresc să ne spună tuturor că adevărata fericire nu o găsim în bucuriile amăgitoare ale acestei vieţi, ci doar în Dumnezeu. Iubirea şi slujirea lor dezinteresată în favoarea copiilor, a tinerilor, a celor bolnavi şi înaintaţi în vârstă ne încurajează şi pe noi să ne implicăm mai mult în ajutorarea celor care se află în dificultate, convinşi fiind că nu există o cale mai autentică de a-l iubi pe Dumnezeu decât aceea de a-I iubi pe oameni. Celor care se află pe căi greşite şi caută cu ardoare drumul care duce spre pace şi mângâiere, persoanele consacrate le transmit, prin viaţa lor, că doar Cristos este Calea, Adevărul şi Viaţa omului. Privind la exemplul vieţii lor, putem învăţa cu toţii să-l iubim mai mult pe Dumnezeu şi să ne dedicăm mai mult slujirii celorlalţi.

Pentru tot ceea ce sunt şi pentru tot ceea ce fac în mijlocul credincioşilor diecezei noastre, le mulţumim din toată inima şi le arătăm preţuirea noastră. Ne rugăm ca toate acele persoane care s-au consacrat lui Cristos să rămână fidele chemării lor şi să meargă înainte cu mult curaj şi entuziasm. Domnul să le însoţească în viaţa de zi cu zi şi să le ajute să fie lămpi aprinse care să strălucească şi să lumineze în sânul poporului lui Dumnezeu şi în faţa lumii.

+ Iosif Păuleţ, episcop de Iaşi