de pr. Petru Ciobanu
În fiecare zi, cu excepţia Vinerii şi a Sâmbetei Sfinte, în miezul zilei bat clopotele bisericilor catolice din toată lumea. Tradiţia este veche de 567 de ani şi a fost o decizie a Papei Calixt al III-lea, luată după victoria de la Belgrad asupra otomanilor a lui Iancu de Hunedoara.
Calixt al III-lea, pe numele său Alonso de Borja (Borgia), s-a născut la 31 decembrie 1378 la Canals, nu departe de Valencia, în Regatul Aragonului. A studiat dreptul la Universitatea din Lérida, obţinând titlul de doctor în ambele drepturi. Paralel cu cariera profesorală, a desfăşurat şi o intensă activitate diplomatică în serviciul regelui Alfons al V-lea de Aragon (1416-1458) şi al Papei Martin al V-lea (1417-1431), reuşind să-l convingă pe antipapa Clement al VIII-lea să abdice. Drept recompensă, la 20 august 1429, a fost numit episcop de Valencia, fiind consacrat la 31 august acelaşi an. La 2 mai 1444, a fost creat cardinal, primind titlul de "Patru Sfinţi Încoronaţi", demnitate care i-a fost acordată drept răsplată, pentru că a mediat reconcilierea dintre Papa Eugen al IV-lea şi regele Alfons al V-lea. S-a stabilit la Roma, ducând în propriul său palat o viaţă retrasă şi austeră.
După moartea lui Nicolae al V-lea (1447-1455), a fost ales pontif la 8 aprilie 1455, la vârsta de 76 de ani, ca o soluţie de compromis între tabăra Colonna şi cea a grecului Bessarion. Încoronarea cu tiara papală a avut loc la 20 aprilie, pe treptele vechii Bazilici "Sfântul Petru" din Roma.
Cea mai importantă grijă a noului pontif a fost organizarea unei cruciade împotriva otomanilor şi recucerirea Constantinopolului. Apelul solemn la cruciadă a fost lansat la 29 iunie 1456, iar predicarea ei i-a fost încredinţată lui Ioan din Capistrano. Însă eforturile au fost zadarnice, pentru că, în afară de Iancu de Hunedoara, regentul Regatului Ungariei, niciun principe creştin nu a răspuns chemării. Victoria lui Iancu de la Belgrad, la 22 iulie 1456, l-a făcut pe Calixt al III-lea să introducă în calendarul liturgic roman sărbătoarea Schimbării la Faţă a Domnului, iar Iancu de Hunedoara a primit titlul de athleta Christi - "atlet al lui Cristos".
Voinţa lui fermă de a-i bate pe otomani a determinat instituirea aşa-numitei "zeciuieli turceşti", fapt care i-a adus critici severe din partea Universităţii din Paris, care a cerut chiar convocarea unui nou conciliu, şi a principilor germani. În Italia, a trebuit să-i ţină piept vechiului său stăpân, Alfons al V-lea, care a deviat flota cruciată pentru a ataca Genova, iar la moartea acestuia, în iunie 1458, a refuzat să-l recunoască rege al Neapolelui pe fiul ilegitim al lui Alfons, Ferdinand I.
Conform unei tradiţii, înveşnicite de pictorul Sano di Pietro, lui Calixt al III-lea i-a apărut Sfânta Fecioară care i-a cerut să se îngrijească de locuitorii din Siena, loviţi de ciumă. În iunie 1455, răspunzând favorabil cererii familiei Ioanei d'Arc de a revizui procesul de condamnare de la Rouen, Papa Calixt al III-lea a instituit o comisie în acest scop. Drept urmare, la 7 iulie 1456, pontiful a declarat în mod solemn nevinovăţia Fecioarei din Orléans, autorizând procesiunile religioase la locul supliciului eroinei Franţei.
Deşi auster, nu a fost ferit de "boala" nepotismului, aducându-i la Roma pe trei dintre nepoţii săi, unul fiind Rodrigo Borgia, viitorul Papă Alexandru al VI-lea (1492-1503).
Calixt al III-lea a murit la Roma, la 6 august 1458, fiind înmormântat în capela "Santa Maria della Febbre". După dărâmarea capelei, în timpul construirii noii Bazilici "Sfântul Petru", osemintele i-au fost transferate în Biserica "Santa Maria in Monserrato a Spaniolilor".
